Pe 14 martie, credincioșii ortodocși îl onorează pe Sfântul Benedict din Nursia, un sfânt mai puțin răspândit în tradiția răsăriteană, dar de o importanță majoră în evoluția monahismului. Viața și învățăturile sale au lăsat o amprentă profundă asupra spiritualității creștine, iar minunile săvârșite de el continuă să fie mărturisite cu evlavie.
Născut în anul 480 d.Hr. în Nursia, Italia, într-o familie înstărită, Sfântul Benedict a renunțat la viața de lux și privilegiile familiei pentru a urma calea monahală. Într-o tânără vârstă, a ales să trăiască în asceză, retrăgându-se într-o zonă stâncoasă, unde a petrecut peste trei ani în singurătate, în peșteră, dedicându-se rugăciunii și meditației. Conform informațiilor de la crestinortodox.ro, tuns în monahism de un călugăr numit Roman, el s-a dedicat total apropierii de Dumnezeu, devenind ulterior un părinte duhovnicesc renumit pentru harurile sale.
Legenda îi atribuie Sfântului Benedict daruri extraordinare: de la capacitatea de a vindeca bolnavii și de a alunga demonii, până la chiar izvorârea miracolului învierii celor decedați. Una dintre minuni celebre îi relatează cum a salvat un pahar cu vin otrăvit; făcând semnul crucii deasupra lui, paharul s-a spart, demonstrând pericolul ce-l reprezenta.
Inspirat de numeroasele revelații și experiențe spirituale, Sfântul Benedict a dorit să împărtășească învățăturile sale. A întemeiat 12 mănăstiri, fiecare adăpostind câte 12 monahi, într-o organizare simbolică ce reflectă modelul celor 12 apostoli ai lui Hristos. Cea mai renumită dintre acestea este Mănăstirea Monte Cassino, care a devenit un veritabil centru spiritual și cultural al creștinismului occidental. Aici, Sfântul Benedict a redactat regulile monahale – cu celebra deviză „Ora et labora” (roagă-te și muncește) – ce stau la baza Ordinului Benedictin, unul dintre cele mai influente ordine călugărești din istorie.
Minunile sale au continuat să aducă alinare și speranță credincioșilor, iar mărturiile contemporanilor săi spun că se făcea simțită prezența sa chiar și în visele celor ce aveau nevoie de ajutor, iar uneori, se spune, apărea simultan în locuri aflate la mari distanțe. Sfântul Benedict și-a prezis chiar moartea cu șase zile înainte, adunându-și ucenicii pentru ultimele sfaturi, apoi, cu liniște sufletească, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Mărturiile despre viața sa au fost consemnate de Sfântul Grigorie cel Mare, care a colectat relatările a patru dintre cei mai apropiați ucenici: Constantin, Valentin, Simplicius și Onorat. Astăzi, părți din moaștele sale se află la Mănăstirea Monte Cassino din Italia și la Mănăstirea Fleury din Franța, atrăgând pelerini din întreaga lume.
Deși mai puțin cunoscut în contextul ortodox, Sfântul Benedict rămâne un exemplu de monahism autentic, fondat pe rugăciune, disciplină și renunțarea la plăcerile lumii. În ziua de 14 martie, credincioșii sunt îndemnați să îi ceară mijlocirea în rugăciune, să mediteze asupra vieții sale sfinte și să urmeze exemplul său de smerenie și ascultare față de voia lui Dumnezeu.
Rugăciune către Sfântul Benedict din Nursia
„O, Sfinte al lui Dumnezeu şi făcătorule de minuni, Benedicte, cine poate descrie întreaga ta trudă și isprăvile duhovnicești? Ai ales să te îndepărtezi de strălucirea lumii pentru a te dedica cu totul lui Dumnezeu, devenind un far de lumină pentru monahi și pentru toți credincioșii. Împodobit cu daruri divine, ai strălucit ca un soare spiritual și ai luminat calea celor ce caută mântuirea prin fapte bune și exemplul personal. Tu, care ai iubit din toată inima pe Dumnezeu și ai purtat crucea cu răbdare, te rugăm să ne rogi pe Tine pentru a dobândi mila și iertarea divină în viața noastră, în vremea sfârșitului și în ziua judecății. Amin.”