Fosta șefă a Guvernului a mărturisit că a avut întotdeauna o relație apropiată cu ambii părinți, însă mama sa a ocupat un loc aparte în viața ei. Dincolo de legătura firească dintre mamă și fiică, între cele două exista și o prietenie bazată pe încredere, sprijin și sfaturi oferite în momentele dificile.
Pentru Viorica Dăncilă, mama a fost persoana la care a apelat de fiecare dată când a avut nevoie de încurajare sau de o opinie sinceră, fiind omul care i-a fost alături indiferent de situație.
Regretul care a rămas după plecarea mamei
Anii petrecuți la Bruxelles și Strasbourg, în perioada în care ocupa funcția de europarlamentar, au făcut ca întâlnirile cu familia să devină mai rare. Programul încărcat și responsabilitățile profesionale au limitat timpul petrecut împreună, iar astăzi acesta este unul dintre cele mai mari regrete ale sale.
„Eram apropiată de ambii părinți. Nu am făcut aceste diferențe niciodată. Mi-am iubit părinții, mi-am iubit foarte mult mama, care pentru mine nu a fost doar o mamă, a fost și prietena mea, omul în care am avut o încredere deplină și care m-a îndrumat atunci când mi-a fost greu.
Regret acum că am stat foarte puțin, aș fi dorit să stau mai mult. Am fost 9 ani europarlamentar și vă dați seama că mergeam de două ori pe lună la mama. Mi-aș fi dorit să stau mai mult, dar aceste lucruri le realizăm și le regretăm de multe ori atunci când părinții nu mai sunt”, a mărturisit Viorica Dăncilă.
Momentul care i-a schimbat viața
Vestea care avea să îi marcheze pentru totdeauna existența a venit în timp ce se afla la Strasbourg, departe de România. Fosta politiciană își amintește și astăzi fiecare detaliu al acelui moment și spune că nu îl va putea uita niciodată.
Într-o dimineață obișnuită de lucru, asistenta sa a venit să îi comunice faptul că mama sa a încetat din viață. Șocul a fost atât de mare încât, pentru câteva clipe, realitatea a părut imposibil de acceptat.
„N-o să uit niciodată acel moment, te marchează pentru tot restul vieții. Eram europarlamentar, eram la Strasbourg, și într-o dimineață asistenta pe care o aveam a bătut la ușă și mi-a spus că mama a murit. Efectiv m-a șocat. Chiar și atunci când știi că o persoană este bolnavă, reacția este aceeași”, a povestit aceasta.
Drumul spre casă a părut nesfârșit
Una dintre cele mai apăsătoare senzații pe care le-a trăit atunci a fost neputința de a ajunge imediat lângă familie. Kilometrii care o despărțeau de România au făcut ca fiecare oră să pară interminabilă.
„Mi-a fost greu pentru că aveam impresia că drumul este nesfârșit și că nu voi mai ajunge acasă la timp”, a mai spus fostul premier.
Durerea pierderii nu a dispărut odată cu trecerea zilelor, iar revenirea în locuința părintească a fost un nou moment dificil. Obiectele rămase în casă, amintirile și lucrurile care îi aparținuseră mamei au readus emoțiile și au făcut despărțirea și mai greu de acceptat.
O rană care nu dispare niciodată complet
Viorica Dăncilă spune că timpul poate estompa suferința, însă nu poate șterge dorul și nici golul lăsat de dispariția unei persoane dragi.
Anii care au trecut au ajutat-o să privească altfel acea perioadă, însă amintirea mamei continuă să ocupe un loc important în viața sa.
Pentru fostul premier, lecția rămasă după această experiență este una simplă, dar profundă: timpul petrecut alături de părinți este neprețuit și nu ar trebui amânat niciodată în favoarea altor priorități.
Pierderea unei persoane apropiate schimbă definitiv perspectiva asupra vieții, iar momentele pe care nu le-am trăit împreună devin adesea cele mai mari regrete.
