Povestea lui Ionel Ghica pare desprinsă dintr-un scenariu dramatic. Tânăr, bogat, celebru și provenit din două dintre cele mai cunoscute familii ale României, acesta reușise să devină unul dintre eroii aviației române. Cu numai câteva săptămâni înainte de moarte, traversase singur Asia la bordul unui avion de mici dimensiuni și revenise în țară după o călătorie extrem de periculoasă.
Supraviețuise furtunilor, deșerturilor și miilor de kilometri parcurși prin aer, însă și-a găsit sfârșitul pe o stradă din București, după o noapte petrecută în localurile Capitalei. Avea doar 28 de ani.
Cu șase săptămâni înainte fusese primit ca un erou
La 30 martie 1932, Ionel Ghica a plecat din București spre Saigon, actualul Ho Și Min, aflat singur la bordul unui avion românesc SET-31G, botezat „România”.
Zborul București–Saigon–București a reprezentat o performanță uriașă pentru acea perioadă. Aviația se afla încă la început, iar o asemenea călătorie implica riscuri majore, de la defecțiuni tehnice până la condiții meteorologice extreme.
Ionel Ghica a parcurs peste 20.000 de kilometri și a petrecut aproape 70 de ore în aer. La revenirea în țară, presa îl prezenta drept un simbol al curajului și al ambiției, iar viitorul său în aviație părea unul strălucit.
Nimeni nu își imagina că, după doar câteva săptămâni, numele său avea să apară din nou pe prima pagină a ziarelor, de această dată în legătură cu un caz care a tulburat întreaga societate românească.
Descendentul a două familii istorice
Ionel Ghica s-a născut la 25 februarie 1904 și provenea dintr-o familie cu o istorie impresionantă.
Pe linie paternă, era nepotul lui Ion Ghica, fost prim-ministru al României, diplomat, scriitor și una dintre figurile importante ale secolului al XIX-lea.
Din partea mamei, era nepotul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de „Nababul”. Fostul prim-ministru era considerat cel mai bogat român al epocii, iar palatele și proprietățile sale au rămas simboluri ale luxului din perioada Belle Époque.
Ionel Ghica nu trăia însă doar din renumele familiei. Prin pasiunea pentru aviație și prin raidurile pe care le realizase, reușise să își construiască propria reputație.
Înainte de plecarea spre Asia, conștient de riscurile călătoriei, își întocmise testamentul și o desemnase moștenitoare pe fiica sa, Irina-Pacifica Ghica, născută cu doar câteva luni înainte.
Ultima noapte a lui Ionel Ghica
În seara de 29 mai 1932, Ionel Ghica a ieșit în oraș alături de mai mulți cunoscuți. Presa vremii a încercat ulterior să refacă fiecare etapă a acelei nopți.
Printre localurile în care ar fi ajuns s-au numărat „Roata Lumii” și „Zig-Zag”, două dintre locurile frecventate de lumea mondenă a Capitalei. Mărturiile strânse de anchetatori indicau un consum ridicat de alcool, dar și folosirea unor substanțe interzise.
În jurul orei 5:00 dimineața, aviatorul a plecat cu automobilul spre zona Moșilor. Pe traseu, în apropierea străzilor Radu de la Afumați și Despot-Vodă, aflate în actualul Sector 2 al Bucureștiului, starea lui s-a înrăutățit brusc.
Relatările din presa interbelică diferă în privința modului în care a fost găsit. Unele publicații susțineau că s-a prăbușit peste volan, în timp ce altele scriau că ar fi fost coborât din mașină și așezat pe trotuar.
Cert este că Ionel Ghica era încă în viață atunci când a fost transportat la Spitalul Colentina.
Medicii nu au mai reușit să îl salveze
În registrul camerei de gardă, tânărul a fost inițial înregistrat cu diagnosticul de „comă alcoolică”. Medicii au încercat să îl stabilizeze, însă starea lui era extrem de gravă.
Ionel Ghica s-a stins câteva ore mai târziu. Publicațiile vremii au indicat ore diferite, între 9:30 și 10:30, dar toate relatările confirmau că decesul s-a produs la spital, nu în automobil.
Diagnosticul inițial nu explica însă întreaga situație. Asupra tânărului fusese descoperit un pachețel care conținea o pulbere albă, iar autopsia avea să scoată la iveală cauza reală a morții.
Ce au descoperit medicii legiști
Investigațiile au arătat că în organismul lui Ionel Ghica se aflau o cantitate mare de alcool și o doză puternică de heroină.
Presa interbelică a relatat că moartea aviatorului fusese provocată de intoxicația cu heroină, pe fondul consumului ridicat de alcool din orele precedente. În mărturiile apropiaților apărea și consumul de cocaină în timpul nopții, însă substanța asociată decesului a fost heroina.
Combinația dintre opioide și alcool este extrem de periculoasă, deoarece ambele substanțe încetinesc funcțiile sistemului nervos și pot provoca pierderea cunoștinței, comă și oprirea respirației.
Ancheta a scos la iveală detalii tulburătoare
Moartea lui Ionel Ghica a declanșat o anchetă amplă. Autoritățile încercau să stabilească cine îi procurase substanțele consumate în ultima noapte.
În centrul cercetărilor au apărut numele lui Dinu Toporanu și Ion Chițu. Primul era suspectat că i-ar fi oferit cocaină aviatorului într-unul dintre localurile vizitate, în timp ce al doilea era indicat de unii martori drept posibilul furnizor al heroinei.
Au urmat audieri, rețineri și percheziții, iar lumea bună a Bucureștiului a fost tulburată de amploarea cazului. Anchetatorii încercau să descopere nu doar sursa substanțelor, ci și persoanele care făceau parte din cercul consumatorilor.
Presa a publicat inclusiv ipoteza potrivit căreia aviatorul ar fi putut aduce drogurile din călătoria sa în Asia, însă această variantă nu a fost demonstrată.
„L-a ucis mediul în care trăia”
Fratele aviatorului a făcut una dintre cele mai dure declarații apărute în presa vremii. Acesta susținea că Ionel Ghica fusese distrus de anturajul său și de mediul în care drogurile erau ușor de procurat.
Afirmația nu reprezenta o concluzie oficială a anchetei, ci reacția unui om care își pierduse fratele. Totuși, ea a alimentat dezbaterea publică privind influența anturajului și consumul de stupefiante în cercurile mondene ale Capitalei.
Ionel Ghica avea faimă, avere și numeroși prieteni influenți. Familia considera însă că tocmai acest mediu îi oferise acces la substanțe și îi crease falsa impresie că le poate controla.
Drogurile existau și în Bucureștiul interbelic
Cazul lui Ionel Ghica demonstrează că problema drogurilor nu este una exclusiv contemporană. În perioada interbelică, presa folosea expresia „beția rece” pentru a descrie consumul de cocaină, morfină și heroină.
Substanțele circulau în localuri, în cercurile mondene și printre persoane care deveniseră dependente în urma unor tratamente medicale. Existau farmacii care eliberau narcotice fără respectarea tuturor regulilor, rețete falsificate și intermediari care vindeau stupefiante.
România adoptase încă din 1928 o lege pentru combaterea abuzului de stupefiante și ratificase convenții internaționale privind controlul opiului și al altor narcotice. În ciuda legislației, drogurile continuau să circule prin diverse rețele.
Moartea aviatorului a devenit cel mai cunoscut caz al perioadei și a fost prezentată de ziare drept un avertisment pentru întreaga societate.
Înmormântat alături de simbolul pasiunii sale
Ionel Ghica a fost înmormântat la Ghergani, pe domeniul familiei. La ceremonie au participat rude, apropiați și reprezentanți ai lumii aviatice.
În imaginile publicate de presa vremii, avionul „Foișor” apărea lângă mormântul său. Aparatul de zbor devenise astfel parte din decorul ultimului drum al omului care își construise renumele în aer.
Contrastul era cutremurător. Cu doar șase săptămâni înainte, Ionel Ghica revenise din Asia în aplauzele unei țări întregi. La sfârșitul lunii mai 1932, avionul său se afla lângă mormântul celui care îl pilotase.
O lecție care rămâne valabilă și astăzi
La aproape un secol de la moartea lui Ionel Ghica, asocierea dintre droguri, alcool, automobile și sentimentul de invulnerabilitate continuă să provoace situații dramatice.
Cazurile nu sunt identice, iar circumstanțele diferă, însă în spatele lor apare aceeași iluzie: că tinerețea, banii, faima sau poziția socială pot anula efectele unor substanțe periculoase.
Ionel Ghica traversase singur Asia la bordul unui avion românesc, înfruntând deșerturi, furtuni și riscuri uriașe. S-a întors acasă în viață, fiind privit ca un erou. Șase săptămâni mai târziu, s-a prăbușit într-un automobil pe o stradă din București, iar viața sa s-a încheiat la doar 28 de ani.
