În perioadele cu temperaturi ridicate, hidratarea devine una dintre cele mai importante măsuri pentru menținerea stării de sănătate. O întrebare pe care mulți și-o pun este dacă apa plată este mai benefică decât apa minerală sau dacă ambele oferă aceleași avantaje organismului.
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a explicat care sunt diferențele dintre cele două tipuri de apă și în ce situații una dintre ele poate reprezenta o alegere mai potrivită. Specialistul subliniază că ambele contribuie la hidratarea organismului, însă compoziția lor diferă și poate influența recomandările pentru anumite persoane.
Apa plată și apa minerală hidratează în aceeași măsură
Potrivit Mihaelei Bilic, atât apa plată, cât și cea minerală își îndeplinesc principalul rol: acela de a hidrata organismul. Diferențele dintre ele nu țin de capacitatea de a potoli setea, ci de conținutul de dioxid de carbon și de cantitatea de minerale dizolvate.
Nutriționistul explică faptul că apa carbogazoasă conține dioxid de carbon și, de regulă, o concentrație mai mare de minerale, aspect reflectat de valoarea reziduului uscat, indicator care arată cantitatea totală de săruri minerale rămase după evaporarea apei.
„Apa plată sau carbogazoasă? Apa hidratează la fel, indiferent de marcă sau conținutul de gaz. Diferențele țin de conținutul de dioxid de carbon, de bicarbonat și de minerale. Cantitatea totală de minerale din apă se numește reziduu uscat și este mai redusă în apa plată și mai ridicată în apa cu bule”, a explicat Mihaela Bilic.
Cine ar trebui să aleagă apa plată
Deși majoritatea persoanelor sănătoase pot consuma fără probleme oricare dintre cele două variante, există situații în care apa plată este recomandată cu prioritate.
Potrivit medicului, persoanele care suferă de afecțiuni renale, au predispoziție la formarea pietrelor la rinichi sau se confruntă cu hipertensiune arterială ar trebui să opteze pentru o apă cu un conținut redus de minerale și sodiu.
În schimb, pentru cei care nu au astfel de probleme medicale, alegerea poate fi făcută în funcție de preferințele personale.
„Dacă aveți probleme renale și predispoziție la calculi, alegeți apa plată cu reziduu uscat minim. Dacă aveți tensiune crescută, tot apa plată este mai bună, pentru că are un conținut redus de sare. În rest, important este să beți suficientă apă”, a precizat specialistul.
Apa minerală nu favorizează acumularea kilogramelor
Mihaela Bilic demontează și unul dintre cele mai răspândite mituri legate de consumul apei carbogazoase. Potrivit acesteia, bulele nu contribuie la creșterea în greutate și nu influențează în mod direct acumularea kilogramelor.
Mai mult decât atât, apa minerală poate avea efecte benefice asupra sistemului digestiv. Ea poate reduce senzația de greață, poate stimula tranzitul intestinal și golirea stomacului și poate diminua disconfortul provocat de indigestie sau arsurile gastrice.
„Contrar zvonurilor, apa carbogazoasă nu îngrașă. Ba chiar poate avea proprietăți antiacide, stimulează tranzitul intestinal și golirea gastrică și ajută la combaterea senzației de greață, a indigestiei, constipației și arsurilor de stomac”, a explicat medicul.
În ce situații este recomandată apa minerală
Conținutul mai ridicat de minerale face ca apa minerală să fie o alegere inspirată în perioadele în care organismul pierde cantități importante de săruri prin transpirație, cum se întâmplă în timpul zilelor caniculare sau după efort fizic intens.
Totuși, specialistul atrage atenția că un consum excesiv poate provoca balonare, acesta fiind principalul inconvenient al apei carbogazoase. În afara acestui aspect, nu există motive pentru care persoanele sănătoase să evite apa minerală.
Concluzia specialistului
Mesajul transmis de Mihaela Bilic este unul simplu: atât apa plată, cât și apa minerală contribuie eficient la hidratarea organismului, iar alegerea trebuie făcută în funcție de starea de sănătate și de preferințele fiecăruia.
În sezonul cald, cel mai important lucru rămâne consumul unei cantități suficiente de apă pe parcursul întregii zile, pentru a preveni deshidratarea și efectele negative pe care temperaturile ridicate le pot avea asupra organismului.
