Interpretul de muzică populară Ilie Caraș a vorbit cu sinceritate despre parcursul său artistic și despre oamenii care i-au fost alături în momentele dificile. Invitat în cadrul emisiunii Online Story by Cornelia Ionescu, artistul a făcut dezvăluiri emoționante despre relația specială pe care o are cu îndrăgita interpretă Mioara Velicu, pe care o consideră un adevărat mentor și un sprijin necondiționat pentru tinerii artiști.
Deși astăzi se bucură de succes și este unul dintre cei mai apreciați interpreți ai noii generații, Ilie Caraș spune că începuturile nu au fost deloc ușoare.
A renunțat la Medicină pentru a urma drumul muzicii
Originar din nordul Bucovinei, în regiunea Cernăuți, Ilie Caraș a avut inițial un parcurs complet diferit de cel artistic. Acesta a urmat cursurile Facultății de Medicină, însă și-a dat seama că adevărata sa chemare este muzica populară.
A ales să își urmeze pasiunea, iar decizia s-a dovedit una inspirată. În prezent, artistul susține concerte atât în România, cât și în Republica Moldova și este apreciat de public pentru interpretările sale.
Drumul până la recunoaștere nu a fost însă lipsit de obstacole.
„Mioara Velicu este ca o mamă pentru mine”
În cadrul interviului, Ilie Caraș a vorbit cu multă recunoștință despre Mioara Velicu, explicând de ce îi spune „mama Mioara”.
Artistul a povestit că interpreta l-a sprijinit încă de la început și i-a oferit încrederea de care avea nevoie într-o perioadă în care încerca să își găsească locul în lumea muzicii populare.
„Eu am muncit de Sfântul Ilie. Dimineața am fost la Mănăstirea Pasărea, iar apoi am luat-o pe mama Mioara, pe doamna Mioara Velicu, și am plecat în județul Iași, unde am avut de cântat”, a povestit acesta.
Întrebat de realizatoarea Cornelia Ionescu de ce o numește astfel, artistul a răspuns simplu și emoționant:
„Pentru că este ca o mamă. Este o artistă care este alături de noi, de tineri.”
Sprijin constant pentru noua generație
Ilie Caraș spune că Mioara Velicu este unul dintre puținii artiști consacrați care îi încurajează constant pe cei aflați la început de drum.
Potrivit acestuia, interpreta îi susține prin colaborări, îi promovează și îi felicită ori de câte ori observă evoluția lor.
„Doamna Mioara are mereu idei pentru noi, tinerii. Ne-a luat sub aripa ei pe mine și pe colegul meu Grigore Gherman. Am înregistrat împreună mai multe cântece și am avut onoarea să cânt în duet cu dânsa la concertul meu aniversar de la Sala Palatului din Chișinău.
Este foarte apropiată de generația tânără. Când îi place un artist sau vede că un tânăr a făcut un lucru frumos, pune mâna pe telefon și îl sună să îl felicite. Din păcate, nu mulți fac acest gest”, a mărturisit interpretul.
Au existat și momente dificile
Artistul a recunoscut că nu toți colegii de breaslă l-au primit cu brațele deschise atunci când și-a început cariera.
La început, spune el, a întâlnit persoane care i-au transmis că trebuie să aștepte și că nu este încă momentul să urce pe marile scene.
„Ca orice tânăr la început de drum, m-am lovit de astfel de situații. Mi se spunea: «Ai timp, stai mai în spate». Cu timpul le-am demonstrat că nu am rămas în urmă. Astăzi, unii dintre cei care atunci nu mi-au acordat nicio șansă își doresc să participe la concertele mele”, a povestit Ilie Caraș.
Nu poartă ranchiună celor care l-au refuzat
Deși își amintește momentele dificile, interpretul spune că nu păstrează resentimente și că preferă să privească înainte.
Acesta a mărturisit că nu intenționează să facă publice numele celor care nu au avut încredere în el, considerând că iertarea este cea mai bună cale pentru a merge mai departe.
„Nu voi da niciodată nume. Eu iert și merg înainte. Nu țin supărare. Dacă aș aduna toate lucrurile care m-au rănit, m-aș îmbolnăvi. Prefer să las totul în urmă și să mă concentrez pe ceea ce am de făcut”, a spus artistul.
Prin sinceritatea sa și prin recunoștința pe care o arată oamenilor care i-au fost alături, Ilie Caraș demonstrează că succesul se construiește nu doar prin talent și muncă, ci și prin respectul față de cei care au ales să ofere o mână de ajutor atunci când a fost cea mai mare nevoie.
