Tragedia petrecută în data de 31 mai 2025, în cartierul Cosmopolis, a lăsat în urmă o familie distrusă și o comunitate marcată. Teodora Marcu, o tânără de 23 de ani, însărcinată și mama unei fetițe de doar trei ani, a fost ucisă într-un act de violență care a șocat întreaga țară. La trei luni de la acest moment, soțul ei, Alex Marcu, a vorbit public despre viața de după pierdere și eforturile constante pe care le face pentru a rămâne stabil emoțional – pentru sine, dar mai ales pentru fiica lor, Emma.
O povară grea dusă în fiecare zi
Într-un interviu acordat publicației Cancan.ro, Alex Marcu a vorbit sincer despre modul în care încearcă să-și gestioneze suferința și despre sprijinul psihologic de care beneficiază în această perioadă extrem de dificilă.
„Lucrez cu trei psihologi – doi pentru fată și unul pentru mine. Emma merge la terapie. Este foarte greu să-i spui unui copil de trei ani că mama nu se mai întoarce. Încerc să fiu puternic pentru ea. E singurul lucru pe care îl pot face acum.”
Alex mărturisește că rutina zilnică este cea care îi oferă un minim de stabilitate, atât lui, cât și fiicei sale.
„Rutină, rutină, rutină. Este ceea ce ne ajută pe amândoi. Încerc să îmi controlez gândurile, dar este greu.”
Conștientizarea unei realități dureroase
În ciuda intensității cazului și a reacției publice, Alex observă cu amărăciune că problema violenței împotriva femeilor rămâne una actuală și recurentă în România.
„Mă doare să văd, zi de zi, știri despre femei care trec prin situații similare. Din păcate, nu s-a schimbat nimic în acest sens.”
Un om care caută echilibru prin credință și reflecție
Alex spune că, în momentele de nesiguranță și durere, se ancorează în credință și în ideea că fiecare om are un rol în viață, chiar dacă uneori nu putem înțelege de ce lucrurile se întâmplă așa.
„Încerc să mă gândesc că nimic nu dispare, totul se transformă. Dar este foarte greu. Mergem la biserică. Ne rugăm. Încercăm să găsim liniștea acolo.”
„Mă gândesc mereu că, dacă Dumnezeu ar alege dintr-o grădină, ar alege cel mai frumos trandafir. Nu putem ști niciodată planul Lui, dar trebuie să-l acceptăm.”
Dorul, cea mai grea povară
Ceea ce îl apasă cel mai mult pe Alex este imposibilitatea de a împărtăși micile bucurii ale vieții cu Teodora – persoana alături de care și-a construit viitorul.
„Cel mai greu este că nu mai pot împărtăși cu Teodora momentele de fericire pe care le trăiesc cu fetița noastră. E o lipsă care nu poate fi umplută.”
Un apel tăcut, dar important
Deși profund marcat de pierderea suferită, Alex Marcu rămâne un exemplu de demnitate și putere interioară. Prin sinceritatea cu care își spune povestea, transmite un mesaj important despre impactul real al violenței și despre nevoia de sprijin, prevenție și solidaritate. Fetița lui este motivația principală care îl ajută să găsească forța de a merge înainte, zi de zi.
