Calendar ortodox 23 octombrie 2025. Zi de mare sărbătoare pentru credincioși – este cinstit Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, mărturisitor al credinței, apărător al familiei creștine și făcător de minuni
Pe 23 octombrie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, unul dintre sfinții recent canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Viața sa a fost un adevărat exemplu de credință, curaj și dragoste față de Dumnezeu și de oameni. Deși a fost persecutat, umilit și întemnițat ani la rând de regimul comunist, părintele a rămas neclintit în credință, devenind un simbol al răbdării, al iertării și al puterii de a învinge răul prin iubire.
Sfântul este considerat astăzi ocrotitor al familiilor creștine și mijlocitor al împăcării între soții aflați în neînțelegeri. Se spune că rugăciunile către el aduc pace în case, întorc inimile copiilor către părinți, vindecă rănile sufletești și dăruiesc familiilor înțelegere și dragoste curată.
Sărbători religioase 23 octombrie 2025:
- Ortodoxe: Sfântul Iacob, ruda Domnului
- Greco-catolice: Sfântul Apostol Iacob, rudenia Domnului
- Romano-catolice: Sfântul Ioan din Capistrano, preot
Cine a fost Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu
Sfântul Constantin Sârbu s-a născut la 10 ianuarie 1905, în satul Cavadinești, județul Galați, într-o familie modestă de țărani credincioși. Viața lui a fost marcată de suferință încă din copilărie. A rămas orfan de mamă la doar un an, iar tatăl, grav rănit într-un accident, nu a mai putut avea grijă de copii. Micuțul Constantin a fost crescut de bunica sa, Ioana, o femeie cu o credință puternică, care i-a insuflat dragostea de Hristos și dorința de a sluji oamenilor.
Simțind chemarea divină, tânărul Constantin a urmat teologia și a devenit preot, slujind cu smerenie și dragoste în București. Era cunoscut pentru harul său de duhovnic, pentru blândețea cu care îi primea pe credincioși și pentru cuvântul său plin de lumină și înțelepciune.
Dar activitatea sa pastorală, centrată pe adevăr, pe morală și pe apărarea valorilor creștine, a atras furia regimului comunist, care vedea în Biserică un dușman al ideologiei ateiste.
Prigonit pentru credință
Pe 10 ianuarie 1954, chiar în ziua în care împlinea 49 de ani, părintele a fost arestat de Securitate, acuzat pe nedrept de „activitate anticomunistă”. După o anchetă dură și umilitoare, a fost condamnat la opt ani și trei luni de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
Anii de detenție au fost un adevărat calvar. A fost închis în cele mai dure penitenciare și lagăre de muncă ale regimului: Jilava, Gherla, Dej, Poarta Albă și Salcia. În ciuda condițiilor inumane, foametei, frigului și bătăilor, părintele nu și-a pierdut nicio clipă credința. Îi încuraja pe ceilalți deținuți, le vorbea despre iubire, iertare și nădejde, transformând celula într-un loc de rugăciune.
Un alt mare duhovnic, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, avea să povestească mai târziu:
„Am stat cu părintele Constantin Sârbu la Viișoara câteva zile, până mi s-a repartizat o casă, timp în care rănile mele sufletești au început să se vindece. Nu ținea predici, nu mă îndemna să mă rog, dar inima mea era în sărbătoare alături de el. Se mișca încet, cu o voce domoală, asemenea unui sfânt părinte din vechime.”
Eliberare și slujire până la capăt
În anul 1964, părintele Constantin Sârbu a fost eliberat odată cu decretul general de grațiere a deținuților politici, însă a rămas permanent supravegheat de Securitate. După mai multe intervenții, i s-a permis să revină la slujire, fiind numit preot la Biserica Sapienței din București, unde a redevenit o lumină pentru credincioși.
Chiar și bolnav și slăbit de anii de temniță, părintele nu a încetat niciodată să se roage, să spovedească și să aline suferințele celor care veneau la el. Era cunoscut pentru harul său tămăduitor, pentru rugăciunile care aduceau împăcare în familii și pace în suflete.
În anul 1975, a fost operat de ulcer la Spitalul Elias, însă în condiții suspecte a contractat o septicemie, care i-a fost fatală. Părintele a trecut la cele veșnice pe 23 octombrie 1975, la vârsta de 70 de ani.
Canonizarea și cinstirea sa
După aproape o jumătate de secol, în anul 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Părintelui Mucenic Constantin Sârbu, alături de alți 15 mărturisitori ai credinței din perioada comunistă. Biserica îl cinstește ca sfânt făcător de minuni și ocrotitor al familiei creștine.
Credincioșii care se roagă cu credință la el mărturisesc ajutorul primit: împăcare între soți, liniște în familie, vindecări sufletești și întărire în necazuri.
Rugăciune către Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu
Sfinte Părinte Constantin, cel ce ai răbdat temniță, foame și durere, dar nu ți-ai pierdut nădejdea în Hristos, primește și rugăciunile noastre.
Întărește-ne în credință, dă-ne puterea de a ierta și de a iubi, așa cum ai făcut și tu.
Tu, care ai împăcat soți dezbinați și ai adus împreună părinți și copii, binecuvintează și familiile noastre cu pace, înțelegere și dragoste curată.
Apără-i pe cei nedreptățiți, mângâie-i pe cei singuri, ajută-i pe cei sărmani și luminează-ne inimile să-L slăvim pe Dumnezeu cu recunoștință și smerenie.
Amin.
Semnificația zilei de 23 octombrie
Ziua de 23 octombrie devine astfel o sărbătoare a mărturisirii credinței și a curajului spiritual, dar și o zi închinată familiei creștine, dragostei, iertării și unității. Sfântul Mucenic Constantin Sârbu rămâne un model de răbdare în suferință și lumină în întuneric, un părinte care a biruit ura cu blândețea și a transformat suferința în binecuvântare.
Credincioșii sunt îndemnați să rostească în această zi o rugăciune către sfântul părinte, cerându-i să aducă lumină și pace în casele lor, așa cum a adus el lumina lui Hristos în temnițele comuniste.
