Carlo Cani, fost angajat al unei companii miniere din Sardinia, a devenit cunoscut în presa italiană printr-o poveste care pare greu de crezut. După 26 de ani în care a fost angajat oficial, bărbatul a ajuns la vârsta pensionării în 2006, fără să fi petrecut o zi întreagă de muncă efectivă în subteran.
Angajat în 1980, Carlo a reușit, pe parcursul a peste două decenii, să obțină concedii medicale repetate, invocând o serie de probleme de sănătate. Printre acestea s-au numărat afecțiuni oftalmologice provocate, potrivit lui, de mediul de lucru, diverse infecții, tulburări de memorie, probleme digestive, dar și dificultăți generate de spațiile închise.
Într-un interviu acordat publicației La Stampa, Carlo Cani a vorbit deschis despre modul în care a evitat activitatea în mină:
„Am știut de la început că acel loc de muncă nu era pentru mine. Am încercat tot felul de metode pentru a obține concedii. Uneori îmi provocam mici accidentări, alteori îmi iritam ochii intenționat. Nu am fost niciodată atras de munca în subteran.”
Cani a declarat că își petrecea majoritatea timpului acasă, ascultând muzică jazz și evitând pe cât posibil activitatea fizică. Situația sa a atras atenția autorităților și a opiniei publice, mai ales în contextul dificultăților economice și al ratei ridicate a șomajului din Italia.
Reacții și contexte similare
Povestea a stârnit reacții mixte, unii exprimând indignare, în timp ce alții au considerat cazul drept un simptom al unor lacune din sistem. Potrivit La Stampa, în aceeași perioadă, a fost identificată o situație asemănătoare în Sicilia, unde un medic a lucrat efectiv doar 15 zile într-un interval de nouă ani.
Aceste cazuri au readus în discuție nevoia de monitorizare mai atentă a activității angajaților din instituții publice și companii cu finanțare de stat, dar și importanța reformelor în domeniul sănătății și al muncii.
