Lumea fotbalului românesc este în doliu după moartea lui Ioan Sdrobiș, unul dintre cei mai respectați și influenți antrenori-formatori ai ultimei jumătăți de secol. Supranumit de mulți „Părintele Generațiilor”, tehnicianul care a lansat nume precum Cristian Chivu s-a stins în dimineața zilei de 8 decembrie, la ora 6:00, în locuința sa din Târgu Ocna – loc pe care el însuși îl descria cu tandrețe drept „colțul meu de rai”.
Vestea a fost anunțată inițial de prietenul și colaboratorul său apropiat, Mihai Fudulache, patronul Viitorului Onești, într-un mesaj încărcat de emoție:
„Dur, dar și blând în același timp. Nimeni nu a iubit fotbalul așa cum a făcut-o el! Dumnezeu să-l ierte.”
Moartea sa a fost confirmată ulterior și de fostul atacant Valentin Badea, unul dintre discipolii săi de la FC Vaslui. Înmormântarea este programată pentru miercuri, 10 decembrie, la Bacău, anunță GSP.
Probleme de sănătate și operațiile care i-au marcat ultimii ani
Ultimii ani ai lui Ioan Sdrobiș au fost un chin continuu. În toamna lui 2024, a trecut printr-o operație pe cord deschis, una dintre cele mai riscante intervenții posibile. La doar câteva luni distanță, în vara lui 2025, a fost supus unei operații pe cerebel, după descoperirea unui cheag de sânge.
Într-un interviu emoționant pentru ProSport, acordat în decembrie 2024, povestea drama prin care trecuse:
„Medicii mi-au spus că am ajuns în minutul 90. O secundă în plus și puteam face AVC.”
Cu toate acestea, antrenorul nu și-a pierdut niciodată umorul inconfundabil:
„Încă n-am murit, bă! V-ați speriat după ce s-a întâmplat cu Duckadam?”
El spune că o mare parte din salvarea lui i se datorează prietenului Mihai Fudulache, care l-a ajutat să primească tratamentele necesare.
Cariera unui formator de generații
Ioan Sdrobiș și-a început cariera de antrenor în 1988, la Oțelul Galați, unde a revenit și în sezonul 1994–1995. A pregătit numeroase echipe din România, printre care:
-
U Cluj
-
Ceahlăul Piatra Neamț
-
Dacia Unirea Brăila
-
CSM Reșița
-
FC Vaslui
-
Jiul Petroșani
-
Farul Constanța
A fost și director tehnic la Viitorul Onești, contribuind la proiecte de dezvoltare a tinerelor generații.
Dar cea mai mare reușită a sa a fost descoperirea lui Cristian Chivu, pe care l-a format în primii ani ai carierei și pe care l-a transformat dintr-un copil timid într-un jucător de talie internațională.
Relația complicată cu Cristi Chivu
Deși i-a fost mentor și sprijin necondiționat, relația celor doi s-a deteriorat de-a lungul anilor. În ultimii ani, Sdrobiș mărturisea cu tristețe că între ei nu mai există nicio legătură.
„Aproape că nu mai am nicio relație cu el… Pe mine nu m-a mai sunat de ani de zile. Eu mă rugam pentru el când avea meciuri grele. Mama lui mai dă câte un semn… Dar gata, s-a terminat.”
Într-o altă declarație, antrenorul spunea:
„Nu mă mai uit la Inter, nu mă mai interesează ce face Cristi Chivu. L-am iertat, dar pentru mine nu mai există.”
Un „dușman de-o viață”: rivalitatea cu Mircea Lucescu
Sdrobiș a avut una dintre cele mai intense rivalități din fotbalul românesc cu Mircea Lucescu. Relația lor a fost marcată de tensiuni, reproșuri și diferențe de viziune.
El îl acuza pe Lucescu încă din anii ’80 de „jocuri de culise” și nu a ezitat să-l critice pentru:
-
eșecul cu Irlanda de Nord din 1985,
-
numirea sa ca selecționer în 2024,
-
lipsa de încredere acordată antrenorilor tineri.
Despre numirea lui Lucescu la națională, Sdrobiș spunea:
„E orgoliu ce a făcut. El crede că e special… Eu am fost singurul din România care nu era de acord cu metodele lui. În străinătate s-a șlefuit, dar aici… venea la noi cu teroarea.”
Un om dur, dar cald. Moștenirea unui antrenor unic
Ioan Sdrobiș va rămâne în memoria fotbalului românesc nu doar pentru rezultatele sale, ci pentru puterea de a forma caractere, pentru ochiul său unic în descoperirea talentelor, pentru sinceritatea brutală, dar autentică.
Dur, exigent, uneori incomod, dar mereu corect, Sdrobiș a modelat generații de jucători și a lăsat în urmă o moștenire pe care puțini o pot egala.
Moartea lui lasă un gol imens, însă poveștile, lecțiile și oamenii formați de el continuă să fie dovada vie a unui destin dedicat total fotbalului.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
