Fotbalul românesc pierde una dintre figurile sale definitorii: Ioan Sdrobiș, antrenorul care a modelat generații și care l-a lansat în fotbalul mare pe Cristian Chivu, a încetat din viață în dimineața zilei de 8 decembrie, la vârsta de 79 de ani. A murit acasă, la Târgu Ocna, în locul pe care îl numea mereu „colțul meu de rai”, în jurul orei 6 dimineața.
Vestea tristă a fost anunțată de Mihai Fudulache, patronul Viitorului Onești și unul dintre cei mai apropiați oameni ai fostului tehnician. Mesajul său, emoționant și simplu, a vorbit în numele unei întregi lumi a fotbalului:
„Dur, dar și blând în același timp. Cu certitudine, nimeni nu a iubit fotbalul așa cum l-a iubit el. Dumnezeu să-l ierte!”.
Ulterior, fostul atacant Valentin Badea a confirmat dispariția, subliniind impactul uriaș pe care Sdrobiș l-a avut asupra generațiilor de jucători pe care i-a format. În 10 decembrie, Ioan Sdrobiș va fi condus pe ultimul drum la Bacău.
1. Problemele de sănătate și operațiile care i-au marcat ultimii ani
Ultimii ani ai lui Ioan Sdrobiș au fost o luptă continuă cu boala. În toamna lui 2024, antrenorul a suferit o intervenție pe cord deschis, o operație extrem de delicată. Nu trecuse prea mult timp când, în vara următoare, medicii l-au supus unei noi intervenții, de această dată la nivelul cerebelului, pentru a elimina un cheag de sânge.
Într-un interviu profund emoționant acordat ProSport, Sdrobiș dezvăluia cât de aproape fusese de tragedie:
„Medicii mi-au spus că am ajuns în minutul 90. Orice secundă în plus ar fi putut produce un AVC”.
În aceeași discuție, a rememorat cu recunoștință sprijinul oferit de prietenul său, Mihai Fudulache:
„O operație pe cord deschis… știm ce implică! Șansa mea a fost bunul meu prieten de la Onești”.
Chiar și așa, cu boala mușcând din puterile lui, Ioan Sdrobiș și-a păstrat umorul inconfundabil:
„Încă n-am murit, bă! V-ați speriat după ce s-a întâmplat cu Duckadam?”.
2. O carieră care a format generații. De la începuturi modeste la statutul de mentor
Ioan Sdrobiș și-a făcut debutul ca antrenor în 1988, pe banca Oțelului Galați, echipă pe care avea s-o conducă din nou în sezonul 1994–1995. Parcursul său profesional l-a purtat apoi pe la U Cluj, Ceahlăul Piatra Neamț, Dacia Unirea Brăila, Minaur, CSM Reșița, FC Vaslui, Jiul Petroșani sau Farul Constanța.
Pentru o perioadă, a ocupat și funcția de director tehnic la Viitorul Onești, acolo unde mulți tineri fotbaliști au prins aripi sub îndrumarea lui.
Sdrobiș a rămas în memoria tuturor ca antrenorul cu „ochi” pentru talent. Știa să descopere potențial acolo unde alții nu vedeau nimic, iar cel mai mare exemplu al geniului său formator rămâne Cristian Chivu, actualul tehnician al Inter Milano, pe care Sdrobiș l-a format și l-a propulsat în fotbalul profesionist.
3. Relația complicată cu Cristi Chivu – de la mentorat la distanță
Deși pentru Chivu a fost un mentor și un pilon de început, relația dintre cei doi s-a deteriorat odată cu trecerea anilor. Sdrobiș mărturisea cu dezamăgire:
„Aproape că nu mai am niciun fel de relație cu el”.
Într-un interviu pentru GSP, antrenorul mergea și mai departe:
„Pe mine nu m-a mai sunat de ani de zile! Eu care sufeream alături de el când avea meciurile grele… Dar gata, s-a terminat! Nu mă mai uit la meciurile lui Inter, nu mă mai interesează deloc. L-am iertat, dar nu-mi mai pasă”.
În aceeași confesiune amară, Sdrobiș îl menționa și pe Mircea Lucescu, plasându-l în același registru al dezamăgirii.
4. Rivalitatea cu Mircea Lucescu – un „dușman” de-o viață
Puțini oameni din fotbal au avut o relație atât de tensionată și de durabilă precum cea dintre Ioan Sdrobiș și Mircea Lucescu. Rivalitatea lor nu a fost doar una sportivă, ci s-a transformat, în timp, într-un conflict de idei, de stil și de personalitate.
Sdrobiș îl acuza pe Lucescu de „jocuri de culise” încă din anii ’80, aducându-i reproșuri pentru eșecul naționalei în fața Irlandei de Nord în 1985. În 2024, la numirea lui Lucescu ca selecționer, criticile sale au reapărut cu intensitate:
„Putea numi un antrenor tânăr, chiar pe Răzvan! E orgoliu, e ego! Eu am fost singurul din România care n-a fost de acord cu metodele lui de pe vremea Miliției…”.
Rivalitatea lor a rămas una dintre cele mai discutate și controversate teme din istoria fotbalului românesc.
5. Un om dur, dar cald. Un formator de caractere. O moștenire care rămâne
În afara statisticilor și a conflictelor, Ioan Sdrobiș rămâne important pentru ceea ce a oferit dincolo de rezultatele sportive. Era dur, direct, tăios în exprimare, dar în interior avea o căldură care i-a făcut pe mulți jucători să-l păstreze în inimă pentru totdeauna.
A construit caractere, nu doar fotbaliști. A fost mentor, pedagog și un nume care va fi invocat mereu atunci când se vorbește despre artiștii din spatele generațiilor de aur ale fotbalului românesc.
Plecare lui lasă un gol adânc, dar și o moștenire imposibil de uitat.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
