Un val de revoltă și îngrijorare străbate comunitatea persoanelor cu dizabilități din România, după declarațiile recente ale premierului Ilie Bolojan, care a pus sub semnul întrebării menținerea scutirilor de taxe și impozite pentru această categorie socială. Sub pretextul „echității fiscale”, schimbările legislative riscă să lovească exact în cei mai vulnerabili cetățeni ai statului.
„Toată lumea trebuie să contribuie” – declarația care a aprins spiritele
Într-un interviu recent, premierul a susținut că este „fairplay” ca fiecare cetățean să contribuie cu sume modice – între 20 și 30 de euro anual – la serviciile oferite de administrațiile locale. Argumentul său pornește de la ideea că România a funcționat prea mult pe baza excepțiilor și că aceste facilități trebuie finanțate de toți beneficiarii, fără discriminare.
„Am exceptat pe toată lumea ani la rând. Dar cineva trebuie să plătească. Este corect ca toți cei care beneficiază de servicii publice să contribuie”, a declarat premierul.
Pentru persoanele cu dizabilități, însă, aceste cuvinte nu sună a reformă, ci a amenințare directă la siguranța lor financiară și socială.
Legea s-a schimbat: protecția nu mai este garantată
În decembrie 2025, articolul 469 din Legea nr. 239/2025 a fost modificat, iar consiliile locale au primit libertatea de a decide dacă mai acordă sau nu scutiri ori reduceri de impozit pentru mijloacele de transport deținute de persoane cu handicap. Practic, scutirea automată dispare, iar drepturile acestei categorii ajung să depindă de bunăvoința administrațiilor locale.
Această modificare a stârnit reacții puternice din partea activiștilor și beneficiarilor direcți, care avertizează asupra unor consecințe grave.
„Bolojan este un robot. Ne vede ca pe o povară”
Nicolae, un tânăr de 29 de ani din Polovragi, județul Gorj, imobilizat în scaun cu rotile și diagnosticat din naștere cu tetrapareză spastică, vorbește deschis despre impactul devastator al acestei decizii. El consideră că declarațiile premierului sunt lipsite de empatie și complet rupte de realitatea trăită de persoanele cu dizabilități.
„Toți ne-am dori să putem plăti taxe, dar datoria unui premier este să creeze politici de integrare, nu de excludere. Bolojan este un robot, în sensul că este extrem de rece. Din punctul meu de vedere, ne consideră o povară”, spune Nicolae.
Risc major: poprire pe indemnizații și pensii
Una dintre cele mai mari temeri este legată de posibilitatea popririi veniturilor. În condițiile în care multe persoane cu dizabilități trăiesc exclusiv din indemnizații sau pensii modeste, neplata impozitelor ar putea duce la executări silite.
„Nu este realist să plătești dintr-o indemnizație care abia îți asigură supraviețuirea. Există riscul real să se pună poprire pe pensii sau indemnizații”, avertizează Nicolae.
El susține că această măsură încalcă articolul 50 din Constituție, care garantează protecția persoanelor cu dizabilități, motiv pentru care ia în calcul sesizarea Avocatul Poporului prin asociația pe care o conduce, Dizabili în slujba comunității.
„Noi aducem deja bani la buget, indirect”
Un alt aspect ignorat în discursul public, spune Nicolae, este faptul că persoanele cu dizabilități contribuie deja la bugetul de stat, chiar dacă nu direct. Legea obligă instituțiile publice și companiile cu peste 100 de angajați să încadreze minimum 4% persoane cu dizabilități. În caz contrar, acestea plătesc o taxă compensatorie către stat.
„Dacă nu angajează persoane cu dizabilități, plătesc o taxă echivalentă cu salariile a doi angajați. Asta înseamnă bani care ajung direct la buget. Despre asta nu se vorbește”, explică tânărul.
Accesibilitate pe hârtie, nu în realitate
Premierul a justificat taxarea prin necesitatea finanțării facilităților publice. Nicolae contrazice ferm acest argument, subliniind că România încă nu este un stat accesibil.
„Mai există instituții publice fără rampe de acces sau cu rampe construite greșit. Da, s-au făcut progrese, dar suntem departe de normalitate”, afirmă el.
Chiar și așa, există exemple pozitive izolate, precum în județul Gorj, unde funcționează un serviciu de taxi adaptat persoanelor cu dizabilități și mijloace de transport public accesibilizate în Târgu Jiu.
Discursul public care alimentează ura
Nicolae avertizează că declarațiile liderilor politici nu fac decât să învrăjbească societatea. După afirmațiile premierului, pe rețelele sociale au apărut comentarii ostile precum „nu vreau să plătesc taxe pentru handicapați”.
„Ajungem să fim demonizați. Când premierul spune că sunt prea multe persoane cu dizabilități, societatea începe să ne vadă ca pe o problemă”, spune el.
Tânărul face inclusiv o paralelă dură cu Sparta antică, unde persoanele considerate invalide erau excluse complet din viața comunității.
Un punct critic pentru o comunitate vulnerabilă
În final, Nicolae trage un semnal de alarmă: România se află într-un moment extrem de periculos pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.
„Când ai un prim-ministru și lideri politici care văd sprijinul social ca pe o pomană, ce viitor mai avem? Am ajuns într-un punct critic”, concluzionează el.
Dezbaterea rămâne deschisă, însă un lucru este clar: pentru persoanele cu dizabilități, aceste schimbări nu sunt despre echitate fiscală, ci despre supraviețuire, demnitate și drepturi fundamentale.
