Crize economice asemănătoare, soluții radical diferite. În timp ce România se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar raportat la PIB din Uniunea Europeană și cu o inflație-record, strategia Guvernului condus de Ilie Bolojan a fost una dură și rapidă: creșteri de TVA, majorări masive de taxe și impozite, tăieri de burse, introducerea CASS pentru mame, pensionari și alte categorii vulnerabile.
În același timp, Ungaria și Polonia – țări cu probleme bugetare serioase la rândul lor – au ales o cu totul altă abordare: reducerea poverii fiscale pentru populație, stimulente pentru familii, majorări de salarii și pensii și o taxare mai fermă a băncilor.
Ungaria: deficit mare, dar taxe mai mici și sprijin pentru cetățeni
Deși se confruntă cu un deficit bugetar considerabil și cu o datorie publică ridicată, guvernul condus de Viktor Orban a decis să meargă pe o strategie opusă celei adoptate la București. Bugetul Ungariei pentru 2026 a fost aprobat încă din iunie 2025 și include măsuri clare de stimulare economică și socială.
Ce prevede bugetul Ungariei pentru 2026
-
Reduceri de impozite pentru familii, inclusiv rambursări de impozit pe venit.
-
Scutiri fiscale pentru mame: de la 1 ianuarie 2026, mamele cu doi copii sub 40 de ani și toate mamele sub 30 de ani sunt scutite integral de impozitul pe venit.
-
Creșteri salariale: +10% pentru profesori, cu suplimente de până la 20% pentru cei care predau în medii defavorizate.
-
A 14-a pensie, introdusă treptat din februarie 2026, pe lângă deja celebra a 13-a pensie.
În loc să majoreze TVA sau impozitele locale în mod agresiv, Budapesta mizează pe atragerea fondurilor europene, pe investiții și pe menținerea consumului intern.
Polonia: taxe moderate, dar presiune pe bănci și sprijin pentru familii
Și Polonia a avut de gestionat o creștere accelerată a datoriei publice, însă guvernul de la Varșovia, condus de Donald Tusk, a ales o cale mai echilibrată.
Măsuri-cheie adoptate în Polonia
-
Creșterea impozitelor pe proprietate cu maximum 4,5% – nivelul maxim permis de lege, dar aplicat gradual și fără șocuri fiscale.
-
Taxarea băncilor cu 30% impozit pe profit, o decizie rar întâlnită în Europa Centrală și de Est.
-
Impozit zero pentru familii: promulgată de Karol Nawrocki, legea elimină impozitul pe venit pentru părinții cu minimum doi copii și venituri sub 140.000 de zloți anual.
O familie poloneză beneficiază astfel de un câștig net suplimentar de aproximativ 1.000 de zloți lunar, bani care se întorc direct în economie.
România: austeritate generalizată și povară pe umerii populației
În România, direcția este diametral opusă. Sub guvernarea Bolojan, populația suportă cea mai mare parte a ajustării bugetare:
-
TVA crescut de la 19% la 21%, afectând direct puterea de cumpărare.
-
Introducerea CASS pentru mame, pensionari și veterani de război.
-
Majorări de taxe locale între 50% și 80%, cu cazuri în care impozitele pe proprietăți au crescut chiar de 10–20 de ori.
-
Creșterea ratelor la credite, ca efect indirect al politicilor fiscale.
-
Tăieri de burse și facilități sociale, în paralel cu întârzierea adoptării bugetului pe 2026.
Guvernul susține că aceste măsuri sunt necesare pentru echilibrarea bugetară și finanțarea investițiilor, însă economiștii avertizează că efectul este contrar.
Austeritate fără rezultate?
Mai mulți specialiști, printre care și foști oficiali guvernamentali, atrag atenția că majorările de taxe nu au dus la creșterea semnificativă a veniturilor bugetare. Consumul a scăzut, economia a încetinit, iar presiunea pe populație a crescut.
România pare astfel prinsă într-un cerc vicios: taxe mai mari, consum mai mic, venituri bugetare sub așteptări și noi majorări anunțate.
Concluzie
În timp ce Ungaria și Polonia încearcă să-și gestioneze crizele bugetare protejând familiile, stimulând munca și taxând mai ferm capitalul financiar, România a ales soluția rapidă, dar dureroasă: austeritate pe scară largă. Diferența de abordare ridică o întrebare esențială: cine ar trebui să plătească nota de plată a dezechilibrelor bugetare – populația sau sistemul care le-a generat?
