Mihai Neșu, fostul fotbalist al echipei naționale și unul dintre cele mai respectate exemple de demnitate și forță morală din sportul românesc, a făcut recent dezvăluiri tulburătoare despre realitatea financiară cu care se confruntă. Deși este o figură emblematică și conduce o fundație dedicată sprijinirii copiilor cu dizabilități, pensia pe care o primește de la statul român este, potrivit propriilor cuvinte, una profund umilitoare.
O pensie de 500 de lei pe lună
Mihai Neșu a declarat că pensia sa lunară se ridică la aproximativ 500 de lei, o sumă insuficientă chiar și pentru nevoile de bază ale unei singure persoane, cu atât mai mult pentru cineva cu dizabilități severe. La această sumă se adaugă pensia surorii sale, de puțin peste 2.000 de lei. Împreună, cei doi ar trebui să se descurce lunar cu aproximativ 3.000 de lei, bani din care trebuie acoperite cheltuielile de trai, îngrijirea zilnică și costurile medicale.
„Practic, eu cu sora mea ar trebui să trăim din 3.000 de lei. Ea să aibă grijă de mine, să-mi dea de mâncare, să se ocupe de tratamente și, bineînțeles, să mănânce și ea”, a explicat Neșu, cu o sinceritate care a emoționat publicul.
„Cei care reușesc să trăiască așa sunt eroi”
Departe de a adopta un ton revendicativ, Mihai Neșu a ales să vorbească despre situația sa cu modestie și empatie față de alți oameni aflați în situații similare.
„Așa trăiesc mulți alții care nu au nicio posibilitate. Sunt niște eroi. Mi-e și rușine să întreb cum se descurcă. Nu e normal ca viața să fie atât de grea pentru persoanele cu dizabilități”, a spus fostul fotbalist.
El a subliniat că nu se plânge pentru sine, recunoscând că perioada în care a activat ca sportiv profesionist i-a permis să își asigure un anumit confort financiar. Însă realitatea pe care o trăiesc majoritatea persoanelor cu dizabilități din România rămâne una dramatică.
Lovitură grea în 2026: taxe de 36.000 de euro pe an
Anul 2026 a venit cu o veste extrem de proastă pentru Mihai Neșu și pentru fundația pe care o conduce. În urma modificărilor fiscale, au fost eliminate scutirile de impozite pentru persoanele cu dizabilități, iar fundația a pierdut facilitățile de care beneficia anterior. Consecința directă: o taxă anuală de aproximativ 36.000 de euro, doar pentru impozitul pe clădiri.
Această sumă reprezintă o povară uriașă pentru un proiect care se bazează în mare parte pe donații și sprijinul comunității.
„Au fost tăiate toate facilitățile pentru persoanele cu dizabilități. Va fi mult mai greu să îi ajutăm. Ne-am asumat responsabilitatea să avem grijă de acești copii și să le oferim un loc frumos”, a declarat Neșu.
Speranță într-o soluție
Mihai Neșu a menționat că are încredere că situația este una temporară și că autoritățile vor reveni asupra deciziei. El a făcut referire inclusiv la Ilie Bolojan, despre care a spus că îl consideră un om cu intenții bune, capabil să înțeleagă impactul real al acestor măsuri.
„Vreau să cred că această decizie i-a scăpat. A demonstrat că poate face lucruri bune, a făcut lucruri extraordinare la Oradea”, a adăugat fostul sportiv.
Un semnal de alarmă pentru statul român
Cazul lui Mihai Neșu nu este unul izolat, ci reflectă situația a mii de persoane cu dizabilități din România, nevoite să supraviețuiască cu venituri insuficiente, în timp ce sprijinul instituțional scade. Declarațiile sale au reaprins discuția despre dreptul la o viață decentă, despre respectul față de cei vulnerabili și despre responsabilitatea statului de a-i proteja, nu de a-i împovăra.
Povestea lui Mihai Neșu rămâne, încă o dată, nu doar despre cifre și taxe, ci despre demnitate, solidaritate și limitele unui sistem care pare să uite tocmai de cei care au cea mai mare nevoie de ajutor.
