Mezelurile sunt, de regulă, primele alimente puse pe lista „interzisă” atunci când vorbim despre o alimentație echilibrată. Procesate sau chiar ultra-procesate, multe dintre produsele din comerț au un conținut ridicat de sare, grăsimi nesănătoase, zahăr și aditivi, dar o valoare nutrițională scăzută. Totuși, vestea bună este că nu toate mezelurile sunt la fel de nocive.
Medicul nutriționist Mihaela Bilic atrage atenția că, inclusiv în categoria parizerului – un aliment extrem de popular în România –, există variante care pot fi consumate ocazional, fără riscuri majore pentru sănătate, dacă sunt alese corect.
De ce este parizerul mai „blând” decât alte mezeluri
Spre deosebire de salamurile crud-uscate sau afumate, parizerul este un mezel fiert, ceea ce îl face, din punct de vedere nutrițional, mai ușor de tolerat. Are, în general, un conținut mai scăzut de grăsimi și nu necesită procese agresive de conservare. Problema apare însă atunci când lista de ingrediente este încărcată cu aditivi, potențiatori de aromă și zaharuri ascunse.
Potrivit Mihaelei Bilic, pericolul nu este parizerul în sine, ci formula sub care este produs.
„Singurul parizer sănătos” nu este o marcă
Nutriționistul subliniază clar că nu există un brand-minune sau un sortiment unic etichetat drept „perfect”. În schimb, există criterii foarte clare care definesc un parizer acceptabil din punct de vedere nutrițional. Practic, „singurul parizer sănătos” este acela care respectă câteva reguli simple și transparente.
Mihaela Bilic recomandă ca lista de ingrediente să fie:
-
scurtă și ușor de înțeles, fără denumiri chimice greu de descifrat;
-
bogată în carne, ideal peste 80–90%;
-
cu puține sau deloc zaharuri adăugate;
-
fără potențiatori de aromă în exces și cu un conținut moderat de sare.
Cu alte cuvinte, ingredientele ar trebui să semene cât mai mult cu cele pe care le-ar folosi cineva într-o bucătărie obișnuită: carne, condimente naturale, apă și, eventual, o cantitate mică de sare.
Eticheta face diferența
Un alt criteriu important menționat de Mihaela Bilic este Nutri-Score-ul. Parizerul care se apropie de categoria A sau B este de preferat, deoarece are un conținut mai redus de grăsimi saturate și sare. De asemenea, culoarea, textura și prețul nu sunt indicatori reali ai calității – doar eticheta spune adevărul.
Concluzia nutriționistului
Parizerul nu trebuie demonizat, dar nici consumat zilnic și fără discernământ. Varianta „sănătoasă” este cea cu multă carne, puține chimicale și o rețetă simplă, iar astfel de produse se găsesc, într-adevăr, în majoritatea supermarketurilor din România.
Cheia rămâne aceeași: citirea atentă a etichetei și consumul moderat. În aceste condiții, parizerul poate rămâne un aliment ocazional în meniul românilor, fără să devină o „otravă din farfurie”.
