Rugby-ul românesc este în doliu după dispariția lui Vasile Constantin, cunoscut de generații întregi sub porecla „Mao”. La 88 de ani, fostul jucător și antrenor lasă în urmă o moștenire impresionantă, fiind considerat unul dintre cei mai importanți formatori ai junioratului din România.
O carieră începută sub semnul performanței
Talentul său s-a remarcat încă din adolescență. La doar 18 ani, cucerea titlul național la juniori alături de echipa Constructorul, iar doi ani mai târziu ridica Cupa României la nivel de seniori. Deși a fost convocat la echipa națională, o accidentare gravă i-a întrerupt parcursul competițional pentru o perioadă.
Ulterior, a absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport și a devenit profesor de educație fizică medicală, orientându-se apoi către antrenorat – domeniu în care avea să-și pună amprenta definitiv.
Echipele care i-au marcat parcursul
De-a lungul carierei, Vasile Constantin a activat la mai multe cluburi importante, printre care Electroputere Craiova, dar și la nivel juvenil, la Viitorul București și CS Școlarul București.
Un moment de referință a fost colaborarea cu Rapid București, alături de care a câștigat titlul național în 1971.
Între 1976 și 1992 a condus echipa CSȘ Locomotiva București, formație fondată chiar de el. Sub îndrumarea sa, „Locomotiva” a obținut 12 titluri de campioană națională, devenind un adevărat simbol al performanței în rugby-ul juvenil.
Contribuția la nivel național
În perioada 1986–1990, a ocupat funcția de antrenor federal și a pregătit echipa națională de juniori, cu care a obținut trei titluri de vicecampioană europeană.
Prin munca sa, a format zeci de generații de jucători și a contribuit decisiv la dezvoltarea rugby-ului românesc.
Omagiul Federației Române de Rugby
Președintele Federația Română de Rugby, Alin Petrache, a transmis un mesaj emoționant în memoria profesorului „Mao”:
„Rugby-ul românesc este mai sărac fără domnul profesor Vasile Constantin. A fost un pedagog desăvârșit, un formator de caractere și de campioni. A creat fenomenul ‘Locomotiva’, cea mai puternică echipă de juniori din toate timpurile, și a inspirat generații întregi de jucători. Moștenirea sa va rămâne vie în istoria rugby-ului românesc.”
Pentru mulți tineri sportivi, a ajunge să îmbrace tricoul Locomotivei însemna atingerea unui ideal. Profesorul „Mao” nu a format doar jucători, ci și caractere puternice, disciplinate și dedicate performanței.
Rugby-ul românesc pierde un mentor, un constructor de destine și un reper al excelenței sportive. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
