Anii petrecuți de Nicușor Dan în Franța au reprezentat una dintre cele mai importante perioade din formarea sa, atât profesional, cât și personal. Timp de șase ani, acesta a trăit departe de România, dedicându-se studiilor în matematică, într-un sistem educațional mult mai dur și mai riguros decât cel cu care fusese obișnuit.
Deși experiența franceză avea să îl marcheze profund, plecarea nu a fost, la început, un vis pe care și-l dorea cu orice preț. Dimpotrivă, Nicușor Dan nu era convins că vrea să accepte această bursă și să își lase în urmă viața din București, colegii, căminul și ritmul haotic, dar plin de farmec, al studenției din Grozăvești.
De ce a acceptat, de fapt, bursa în Franța
În perioada studenției din România, Nicușor Dan trăia o viață pe care și-o amintește cu o sinceră nostalgie. Locuia în Grozăvești, conducea o Dacie veche care pornea doar împinsă, mergea la Cinematecă, nu rata petrecerile din Regie și era complet absorbit de matematică, căreia îi dedica ore întregi zilnic.
Era convins că poate deveni unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii și trăia cu sentimentul că totul i se cuvine. În acei ani, spune el, era pur și simplu fericit.
Cu toate acestea, atunci când i s-a ivit oportunitatea unei burse în Franța, nu a fost deloc entuziasmat de la început. Nu își dorea neapărat să plece și nici nu părea atras de ideea unui viitor construit în afara țării. În mod surprinzător, unul dintre motivele care l-au împins să accepte a fost unul cât se poate de concret și banal: o datorie la cămin. Un detaliu aparent minor, dar care avea să îi schimbe radical traseul vieții.
Cum s-a adaptat la sistemul educațional francez
Ajuns în Franța, Nicușor Dan s-a lovit de o realitate complet diferită de ceea ce cunoscuse până atunci. Sistemul educațional francez i s-a părut mult mai intens, mai solicitant și mai bine structurat.
A mărturisit că, în anul de master, a învățat mai mult decât în toți anii de facultate petrecuți la București. Pentru el, aceasta a fost o revelație puternică. A înțeles că, deși fusese un elev și student foarte bun, mediul academic francez ridica standardele la un nivel cu totul diferit.
Această experiență i-a schimbat perspectiva asupra muncii, disciplinei și exigenței intelectuale. Franța nu i-a oferit doar o specializare academică, ci și confruntarea directă cu un sistem în care nu era suficient să fii talentat, ci trebuia să fii complet dedicat și foarte bine organizat.
Ce spune Nicușor Dan despre relațiile avute în Franța
Dincolo de studii, anii petrecuți în Franța au însemnat și experiențe personale care i-au rămas în memorie. Nicușor Dan a vorbit deschis despre felul în care a perceput viața socială și sentimentală de acolo, iar impresiile sale au fost, pe alocuri, surprinzătoare.
Petrecerile franțuzești i se păreau lipsite de spontaneitate și de farmec. În comparație cu atmosfera improvizată, liberă și imprevizibilă din căminele bucureștene, întâlnirile sociale din Franța i se păreau prea bine planificate, prea ordonate, prea previzibile.
Aceeași impresie a avut-o și despre relațiile sentimentale pe care le-a avut cu franțuzoaice. A recunoscut că a avut câteva astfel de relații, însă toate i s-au părut previzibile de la început până la sfârșit. Simțea că partea sa conformă, serioasă, era apreciată, în timp ce spontaneitatea și originalitatea lui rămâneau undeva în umbră.
Pentru el, jocul seducției nu avea complicitatea și farmecul subtil pe care îl cunoscuse în România. Totul i se părea prea explicit, prea clar, prea lipsit de mister. Chiar și aceste experiențe l-au făcut să înțeleagă mai bine diferențele dintre lumea din care venea și cea în care ajunsese.
Cum l-au schimbat anii petrecuți în Franța
Cu toate rezervele pe care le-a avut și cu toate diferențele culturale pe care le-a simțit, Nicușor Dan recunoaște că anii din Franța l-au schimbat în mod real.
Spune că a devenit punctual și mult mai implicat civic, două lucruri pe care le consideră esențiale în evoluția sa personală. Totodată, acea perioadă l-a ajutat să înțeleagă mai bine cum funcționează societățile occidentale și ce înseamnă disciplina aplicată nu doar în educație, ci și în viața de zi cu zi.
Cu toate acestea, nu a regretat niciun moment întoarcerea în România. Dimpotrivă, a simțit că locul său este aici, chiar dacă asta înseamnă mai multă incertitudine și mai multe riscuri. În viziunea sa, Occidentul oferă stabilitate, dar ia uneori libertatea de a greși spectaculos, de a cădea de sus, de a încerca totul până la capăt.
Această idee spune multe despre felul în care și-a asumat viața și alegerile. Franța l-a format, dar România a rămas locul în care a simțit că poate construi cu adevărat ceva.
Un capitol esențial din drumul său
Studenția lui Nicușor Dan în Franța nu a fost doar o etapă academică, ci o perioadă de transformare profundă. A plecat fără să fie sigur că își dorește asta, s-a lovit de un sistem dur, a trecut prin experiențe noi și s-a întors schimbat.
Acei ani i-au adus nu doar cunoaștere și disciplină, ci și o înțelegere mai limpede a propriei identități. În final, poate tocmai contrastul dintre viața liberă și haotică din București și rigoarea franceză l-a ajutat să devină omul care este astăzi.
