Andreea Ibacka, despre regulile din familie și cum gestionează viața cu doi copii mici

Andreea Ibacka, actriță și mamă devotată, a vorbit deschis despre modul în care ea și soțul său, Cabral, își cresc copiii – Namiko (7 ani) și Tiago (4 ani). Viața de familie cu doi copii mici vine cu multe provocări, însă cei doi părinți au găsit soluții practice pentru a menține echilibrul.

Reguli clare privind accesul la tehnologie

Una dintre regulile de bază impuse de Andreea are legătură cu timpul petrecut de cei mici în fața ecranelor.

„La 4 și 7 ani nu au device-urile lor, dar au un timp limitat în fața ecranelor. Controlez foarte strict conținutul pe care îl vizionează. De obicei nu se uită la reel-uri sau TikTok-uri, care creează dependență. Sigur, nu pot spune că nu există deloc, dar sunt momente rare, când chiar e nevoie să ai câteva minute de liniște”, a explicat actrița pentru Click!

Astfel, copiii au acces doar la platforme cu abonamente și conturi setate special de părinți, pentru a evita riscurile internetului.

Haosul din casă și cum îl gestionează

Cu doi copii mici, ordinea și curățenia sunt greu de păstrat. Andreea recunoaște că a învățat să fie mai relaxată:

„Mi-am dat seama că nu se poate să ai o casă ca pe Instagram. Cinci minute mai târziu e totul înapoi. Așa că am învățat să mă relaxez.”

Pentru a limita dezordinea, părinții și-au obișnuit copiii să participe la strângerea jucăriilor și la activitățile casnice.

Cum își responsabilizează copiii

Actrița își dorește să le insufle micuților simțul responsabilității.

„Pe măsură ce cresc, vreau să-i implic tot mai mult în activitățile cu animalele de companie. Vara aceasta, fiica mea chiar mi-a cerut să gătească. La șapte ani, și eu îmi făceam singură ouă ochiuri. Acum tindem să-i protejăm mai mult, dar încerc să o las să încerce.”

Organizarea zilnică, cheia echilibrului

Pentru ca programul familiei să funcționeze, Andreea folosește un sistem bine pus la punct:

„Avem un Excel pe zile și pe ore, un master plan la care are acces întreaga familie. Sigur, apar excepții, dar în general fiecare știe ce are de făcut: cine duce copiii la înot, cine îi ia de la engleză, cine îi recuperează de la activități. Altfel, ar fi imposibil să ne descurcăm.”