**Descoperiri recente despre Mihai Eminescu: Bilețelul găsit la moartea poetului și rugăciunea sa dedicată Maicii Domnului**
Mihai Eminescu, adesea considerat cel mai important poet al literaturii române, a avut o viață marcată de genialitate și suferință. De la moartea sa, survenită la vârsta de doar 39 de ani, au existat numeroase speculații și controverse legate de ultimele sale zile și de moștenirea sa literară.
**135 de ani de la dispariția lui Eminescu**
Născut pe 15 ianuarie 1850 în Ipotești, Botoșani, Mihai Eminescu a fost recunoscut pentru talentul său literar remarcabil. Opera sa, cunoscută pentru lirismul profund și sensibilitatea deosebită, a avut un impact semnificativ asupra limbii și literaturii române. Totuși, viața sa a fost marcată de dificultăți financiare și probleme de sănătate mentală.
**Problemele de sănătate și tratamentele inadecvate**
Primele semne ale afecțiunilor mentale ale lui Eminescu au apărut în jurul anului 1883. Deși au existat multiple diagnostice, inclusiv sifilis și tulburări bipolare, tratamentele disponibile în acea perioadă erau rudimentare și adesea ineficiente. Eminescu a fost internat de mai multe ori în sanatorii și spitale psihiatrice, dar starea sa de sănătate a continuat să se deterioreze.
**Ultimele zile ale poetului**
Mihai Eminescu a decedat pe 15 iunie 1889 în București, la sanatoriul de boli mintale al doctorului Alexandru Șuțu, pe Strada Plantelor. Cauza oficială a morții a fost înregistrată ca „pareză generală”, o complicație avansată a sifilisului. După moartea sa, a fost găsit în buzunarul său un bilețel cu versuri premonitoare: „Atâta foc, atâta cer/ Atâtea lucruri sfinte/ Peste’ntunericul vieţii/ Ai revărsat, părinte!”
**Moștenirea literară și spirituală a lui Eminescu**
Mihai Eminescu a lăsat o moștenire literară valoroasă, iar poeziile sale continuă să fie apreciate și studiate. De asemenea, Eminescu a scris o rugăciune profundă dedicată Maicii Domnului, pe care puțini o cunosc:
„Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugându-ne’ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regina peste îngeri;
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Și pururea Fecioară, Marie!
Craiasa alegându-te,
Îngenunchem rugându-te:
Înaltă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire.
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Și pururea fecioară, Marie!
Răsai asupra mea…
Răsari asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!”
Această rugăciune a fost recitată de Papa Ioan Paul al II-lea în Vatican. Poezia, scrisă în 1879, a fost inclusă în volumul său postum „Poesii”, publicat în 1883 sub îngrijirea lui Titu Maiorescu.
**Horoscopul săptămânii: 12-18 august 2024 cu Mariana Cojocaru**