Cătălin Botezatu a vorbit cu sinceritate rară despre relația sa cu tatăl, o legătură complexă și profundă, marcată de respect, dar și de momente de distanță emoțională. Deși nu este genul de om care să-și exprime ușor sentimentele, designerul recunoaște că în spatele unei aparente răceli se ascunde o afecțiune imensă și o legătură care, în ciuda timpului și a provocărilor, a rămas puternică.
O copilărie spartană, dar plină de farmec
Cătălin Botezatu își amintește cu luciditate și emoție anii copilăriei, o perioadă complet diferită de cea pe care o trăiesc copiii de astăzi. Crescut într-o familie unde disciplina și educația erau la loc de cinste, el recunoaște că acea severitate l-a format ca om, chiar dacă în acele vremuri o resimțea ca pe o constrângere.
„Astăzi, copiii se bucură de foarte multe lucruri și au tot felul de facilități. La mine, copilăria a fost frumoasă… altfel. Am avut o educație spartană. Pe atunci credeam că am cea mai rea mamă din lume, pentru că mă ținea din scurt și nu-mi permitea aproape nimic. Totuși, am avut o copilărie frumoasă și echilibrată datorită bunicilor și situației noastre decente. Dacă făceam lucrurile bine, primeam o recompensă. Dacă nu, primeam, cum se spunea atunci, o ‘recompensă inversă’ — adică bătaie”, a povestit el pentru revista Viva!
Deși regulile erau stricte, Cătălin își amintește cu drag escapadele de familie și momentele speciale care i-au marcat copilăria: „În fiecare weekend plecam cu părinții la Poiana Brașov și stăteam la un hotel celebru. Țin minte că, de un Crăciun, am primit o sanie cu trei schiuri, roșie, nuanța Ferrari, cu șa lungă din piele. Am fost fascinat! Vara mergeam în croaziere, chiar și pe vremea comunismului. A fost o copilărie frumoasă, dar severă. În fiecare zi trebuia să citesc șase-șapte ore, să învăț mult, iar timpul liber era limitat — două, trei ore în care făceam sport: atletism, volei, baschet. Fotbal mai puțin… mă puneau în poartă, dar nici acolo nu eram grozav”, glumește designerul.
Acea educație strictă, spune el, i-a clădit ambiția și perseverența care l-au făcut să ajungă astăzi unde este — un simbol al modei românești, respectat la nivel internațional.
Relația cu tatăl – între orgolii și afecțiune nespusă
Cătălin Botezatu mărturisește că relația cu tatăl său nu a fost întotdeauna una ușoară. Deși legătura dintre ei este profundă, uneori diferențele de caracter și orgoliul masculin i-au făcut să se ciocnească, asemenea a doi „tauri” puternici.
„Pe tata, chiar dacă uneori crede că nu-l iubesc la fel de mult ca pe mama, de fapt îl iubesc mult mai mult decât pe mama mea. Dar eu nu știu să spun ‘te iubesc’. Așa sunt construit. Îi iubesc enorm pe amândoi – mama stă mereu lângă mine, mă sprijină clipă de clipă, iar tata, chiar dacă a fost mai distant și a avut mai multe căsnicii, a avut grijă de mine în felul lui. Îl înțeleg, suntem bărbați, și uneori asta înseamnă să arăți dragostea altfel”, a explicat designerul.
Cătălin recunoaște că, deși tatăl său s-a detașat de el o perioadă, legătura dintre ei nu s-a rupt niciodată. „Suntem amândoi încăpățânați, ca doi tauri. Ne ciocnim, dar știu că, în adâncul sufletului, mă iubește. Poate că nu am știut mereu cum să comunicăm, dar între noi există un respect uriaș. El a trecut prin multe, ca și mine, și cred că asta ne aseamănă. Sper să fie bine, să trăim mult și să ne bucurăm de viață unul alături de celălalt.”
Un portret sincer al maturității
Cătălin Botezatu nu fuge de emoție, dar o exprimă în felul său — discret, echilibrat, cu profunzimea unui om care a învățat din greutăți. Relația cu părinții l-a format, iar experiențele din copilărie l-au făcut să devină un bărbat puternic, ambițios și conștient de valorile care contează cu adevărat.
„Familia mea a fost și rămâne totul pentru mine. Poate nu sunt genul care să spună cuvinte mari, dar arăt prin fapte ceea ce simt. Am avut o copilărie grea, dar frumoasă, părinți exigenți, dar iubitori. Azi, privind înapoi, realizez că datorită lor am devenit omul care sunt”, a conchis designerul.
Cătălin Botezatu demonstrează încă o dată că, dincolo de eleganța de podium și de cariera impresionantă, se află un om profund, care poartă în suflet legături puternice și sincere — chiar dacă nu întotdeauna exprimate în cuvinte.
