Au trecut 18 ani de la dispariția misterioasă a Elodia Ghinescu, iar pentru mama sa, Emilia Ghinescu, timpul nu a vindecat nimic. În lipsa unui trup, durerea s-a transformat într-un ritual tăcut: rugăciuni rostite la un mormânt gol, în care sunt îngropate simbolic câteva obiecte ce i-au aparținut fiicei sale. Un loc al dorului, al neputinței și al întrebărilor fără răspuns.
Mormântul gol și frica de vise
Într-un interviu emoționant, Emilia Ghinescu a vorbit despre suferința care nu a încetat niciodată și despre visele în care îi apare Elodia — vise care, în timp, au început să o înspăimânte. Motivul? Un vis pe care l-a avut înainte de moartea soțului său, tatăl Elodiei, și care, spune ea, s-a dovedit a fi prevestitor.
„Cu două zile înainte să moară tatăl ei, am visat-o pe Elodia. A bătut la ușă, era îmbrăcată toată în negru. Am întrebat-o unde a fost atâta timp și mi-a spus că n-a avut bani să vină acasă. Spunea că e foarte obosită și s-a dus să se odihnească. Atunci am înțeles: venise după el…”, a povestit femeia, cu lacrimi în ochi.
De atunci, fiecare vis în care îi apare fiica a devenit o sursă de teamă:
„Mi-e frică să o mai visez. De fiecare dată se întâmplă ceva rău. Ea, săraca, mă avertizează…”
O mamă care se roagă la un mormânt fără trup
Emilia Ghinescu merge frecvent la cimitirul din Brașov, unde se află cavoul simbolic al Elodiei. Acolo aprinde lumânări, pune flori și plânge în tăcere.
„Mă rog la un mormânt gol. Trupul Elodiei nu a fost găsit nici după 18 ani. Am îngropat acolo câteva lucruri care i-au aparținut. Nu mai am speranță… Au trecut prea mulți ani”, a spus ea, cu vocea frântă.
Mama Elodiei a mai mărturisit că nici fostul soț al fiicei sale, Cristian Cioacă, și nici nepotul ei nu au fost văzuți vreodată la mormânt, lucru care îi adâncește și mai mult durerea.
Elodia Ghinescu, un destin excepțional frânt prea devreme
Dincolo de tragedia dispariției, Emilia Ghinescu a vorbit și despre omul Elodia, nu doar despre simbolul unui caz celebru. Fiica sa a fost un copil excepțional, cu rezultate școlare remarcabile.
„Am fost învățătoare și i-am fost chiar învățătoare ei, la Zărnești. Era o elevă numai de 10. Atât de serioasă, atât de ambițioasă… La final de an am strigat-o a treia la premiu, ca să nu creadă cineva că o favorizez. S-a supărat tare”, își amintește mama ei.
Elodia a absolvit Facultatea de Drept cu medii aproape de 10, a fost admisă în Barou fără examen și era recunoscută pentru inteligența și cultura sa. Vorbea franceză și germană fluent, iar engleza a învățat-o singură, urmărind programe TV.
„A fost propusă să studieze în străinătate, dar până la urmă a fost trimis altcineva, pe relații…”, a mai spus Emilia Ghinescu, cu regret.
O durere care nu se stinge
La 18 ani de la dispariția Elodiei Ghinescu, familia ei trăiește încă între speranță, resemnare și suferință profundă. Pentru o mamă care nu și-a putut îngropa copilul, fiecare zi este o așteptare fără final, iar fiecare vis — o posibilă prevestire.
Povestea Elodiei rămâne una dintre cele mai dureroase și misterioase din România, iar pentru Emilia Ghinescu, nu este un caz închis, ci o rană deschisă care nu se va vindeca niciodată.
