A trecut deja o lună de când marele compozitor Horia Moculescu a plecat dintre noi, lăsând în urmă nu doar un patrimoniu artistic uriaș, ci și un gol pe care nici timpul și nici cuvintele nu îl pot umple. Pentru public, dispariția lui a fost o veste cutremurătoare, dar pentru fiica lui, Nidia, această perioadă a devenit un adevărat test de rezistență sufletească.
Nidia i-a fost alături tatălui ei până în ultimele clipe, iar acum, la câteva săptămâni de la despărțirea definitivă, încearcă să își reconstruiască echilibrul. Cu o sinceritate dureroasă, tânăra a vorbit despre starea ei actuală și despre felul în care încearcă să se adapteze la viața fără cel mai important om din existența ei.
„Viața merge înainte… încerc să mă liniștesc”
Deși suferința încă este proaspătă, Nidia mărturisește că, treptat, încearcă să își regăsească ritmul și liniștea interioară.
„Da, am reușit să mă mai liniștesc puțin. Viața merge înainte. Sunt primele sărbători fără tatăl meu, nu mi-am făcut niciun plan. Vom vedea. Ușor, ușor, lucrurile intră în normal”, a explicat ea pentru Spynews.ro.
Cu toate că perioada sărbătorilor ar fi trebuit să fie una luminoasă, pentru Nidia acest decembrie este marcat de absență, melancolie și încercarea de a găsi sens într-o realitate schimbată definitiv. Sprijinul familiei și al prietenilor o ajută însă să treacă peste momentele cele mai grele, inclusiv cele legate de obiceiurile creștinești pe care trebuie să le respecte acum.
Nidia l-a visat pe tatăl ei: un vis scurt, dar încărcat de sens
Poate cel mai emoționant detaliu pe care l-a împărtășit tânăra este faptul că Horia Moculescu i-a apărut în vis, la scurt timp după ce s-a stins din viață.
„L-am visat pe tata. Nu mi-a spus nimic, nu mi-a transmis vreun mesaj. L-am văzut doar mergând spre lumină. Am simțit că este un semn de bine”, a mărturisit Nidia.
Pentru mulți, astfel de vise sunt interpretate ca o alinare sau o confirmare că sufletul celui pierdut își găsește pacea. Pentru Nidia, a fost exact ceea ce avea nevoie în acele zile încărcate de dor și neliniște.
Un drum greu, dar nu parcurs singură
Deși încă fragilă, Nidia pare hotărâtă să meargă înainte. Gesturile pe care le-a făcut în memoria tatălui său, discreția cu care a gestionat această perioadă și forța cu care încearcă să își reia viața demonstrează maturitate și o iubire profundă pentru figura paternă care a marcat-o pentru totdeauna.
Primele sărbători fără tatăl ei vor fi, fără îndoială, pline de goluri grele, dar și de amintiri care dau sens unei legături ce nu se va rupe niciodată.
