Joia Mare marchează una dintre cele mai semnificative zile ale creștinătății. În această zi, are loc Denia celor 12 Evanghelii, o denie solemnă și profundă, una dintre cele mai importante din calendarul bisericesc.
Patru evenimente majore sunt amintite în Joia Mare: spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus Hristos, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani și trădarea lui Iisus de către Iuda.
În această zi se face ultima pomenire a morților din Postul Mare. Slujba deniei este ținută în mod tradițional, iar preotul iese din altar purtând crucea lui Iisus pe spate și rostind: “Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”.
O tradiție importantă în Joia Mare este vopsirea ouălor, care trebuie să aibă culoarea roșie, reprezentând sângele Mântuitorului.
În această zi, sunt pomeniți morții, iar femeile aduc la biserică vin, fructe și colaci de post. Bărbații aprind focuri în curți pentru a arde vegetația uscată, reprezentând un ritual pentru sufletele celor decedați.
Înainte de a participa la Denia celor 12 Evanghelii, femeile se retrag în bucătărie pentru a pregăti pâinea, pasca și cozonacul pentru masa de duminică.
Denia celor 12 Evanghelii are loc în seara de joi, iar credincioșii merg la biserică îmbrăcați în haine de doliu. Fiecare aprinde câte 12 lumânări, câte una pentru fiecare evanghelie. După slujbă, lumânările sunt luate acasă și folosite în timpul anului pentru diferite momente importante din viața credincioșilor.
Există și superstiții și tradiții populare asociate cu Joia Mare:
1. Nu este permis să dormi în această zi, decât abia noaptea, deoarece cei care dorm vor fi lenți și neproductivi tot anul.
2. Femeile care nu au tors canepa până în ziua de azi se spune că vor fi pedepsite de Joimarita, o creatură populară mitologică.
3. În Oltenia, Joia Mare este momentul de pomenire a morților, ultima oară în Săptămâna Patimilor până la Duminica Învierii.
4. Se spune că în Joia Mare trebuie să se vopsească ouăle.
5. Femeile nu au voie să spele hainele în Joia Mare, nici manual, nici cu mașina de spălat, fiind ultima zi în care puteau face asta conform obiceiurilor tradiționale.