Povestea impresionantă a unui medic devotat: un om care a pus mereu binele altora pe primul loc
Comunitatea medicală din Buzău și nu numai este profund marcată de dispariția neașteptată a doamnei dr. Ștefania Szabo, director medical la Spitalul Județean. Recent, au ieșit la iveală detalii emoționante despre ultimele sale zile, care conturează portretul unui profesionist dedicat, dar și al unui om care, în tăcere, purta o povară grea.
O colegă apropiată a vorbit despre o discuție purtată cu câteva zile înainte, care, în lumina evenimentelor, capătă o semnificație aparte. „La un moment dat, i-am spus, mai mult în glumă, dar cu îngrijorare: ‘Ai grijă de tine, Ștefania. Organismul are și el limite.’ Ea a zâmbit și a răspuns că e obișnuită cu ritmul intens. Nu ne-am gândit nicio clipă cât de adevărate aveau să devină acele cuvinte…”, a mărturisit colega, vizibil emoționată.
Potrivit celor care au lucrat cu ea, dr. Szabo era implicată trup și suflet în activitatea profesională. În ultima perioadă, își canalizase întreaga energie în munca de zi cu zi. Era mereu prezentă, se ocupa personal de cazuri dificile și nu refuza nicio sarcină suplimentară. Mulți își amintesc de energia și zâmbetul ei, deși, în spatele aparențelor, se simțea o oboseală acumulată.
Într-un moment de sinceritate, ar fi spus unei persoane apropiate:
„Uneori simt că, dacă mă opresc, nu voi mai putea reporni.”
Această frază, rostită fără nicio intenție dramatică, a fost interpretată ulterior ca o reflecție sinceră asupra presiunii cu care se confrunta.
În ziua respectivă, a fost văzută ca fiind mai retrasă decât de obicei. A menționat că nu se simțea în formă maximă, dar a ales totuși să își continue activitatea, demonstrând, încă o dată, angajamentul ei față de meserie.
După acest moment, mulți dintre cei apropiați au recitit mesajele publice pe care le postase în ultimele luni, observând în ele semne subtile ale unei stări interioare intense. Într-un mesaj recent, scrisese:
„Fiecare zi în spital e o lecție. Unele te întăresc, altele te pun pe gânduri. Dar toate te schimbă.”
Astăzi, colegii și prietenii săi spun că această experiență ar trebui să ne reamintească tuturor cât de important este echilibrul dintre muncă și viața personală, mai ales în profesiile vocaționale.
„A fost un om extraordinar, mereu preocupată de binele celorlalți. E o pierdere profundă, care trebuie să ne facă să reflectăm – nu asupra finalului, ci asupra modului în care ne trăim fiecare zi. Pentru că, din păcate, sunt mulți oameni dedicați care uită să-și acorde și lor înșiși aceeași grijă pe care o oferă altora.”
