Dragostea pentru munte i-a conturat întreaga viață, dar i-a și adus sfârșitul. Marius, alpinist român în vârstă de 57 de ani, era un împătimit al expedițiilor extreme și un om care și-a dedicat ani întregi pasiunii pentru înălțimi. Cu toate că se confruntase de nenumărate ori cu condiții dure și altitudini periculoase, nimeni nu s-ar fi gândit că tragedia îl va lovi exact în locul în care se simțea cel mai viu.
Marius se afla într-o expediție alături de alți trei români pe vulcanul Nevado Ojos del Salado, spectaculosul colos de la granița dintre Argentina și Chile. La scurt timp după ce echipa a atins vârful celui mai înalt vulcan activ din lume – aproximativ 6.540 de metri altitudine – Marius s-a prăbușit în gol câțiva metri și nu și-a mai revenit.
Momentul tragediei pe Ojos del Salado
Expediția se desfășura regulamentar, iar grupul era format din patru români:
-
Marius, în vârstă de 57 de ani
-
un ghid român de 62 de ani
-
un bărbat de 50 de ani
-
o femeie de 54 de ani
După atingerea vârfului, la coborâre, alpinistul s-a dezechilibrat și a căzut aproximativ trei metri. Deși prietenii lui au intervenit imediat și au încercat manevre de resuscitare, starea lui era incompatibilă cu viața.
Marcelo Ramirez, reprezentant al unității speciale de intervenție a poliției, a declarat:
„Excursia s-a desfășurat în mod regulamentar, însă, din păcate, a avut loc acest episod tragic, despre care alpiniștii de mare altitudine știu că se poate întâmpla.”
Salvatorii au început, în dimineața următoare, procedurile de recuperare a trupului, proces complicat de altitudinea extremă și temperaturile foarte scăzute.
Durere imensă în rândul apropiaților: „Muntele i-a fost casă. Prea devreme i-a devenit hotar.”
Vestea morții lui Marius a căzut ca un trăsnet peste cei care îl cunoșteau. Prietenii și familia sunt în stare de șoc, mai ales că tragedia s-a produs în prag de sărbători, când cei dragi îl așteptau acasă cu povești despre una dintre cele mai dificile expediții ale lui.
Pe rețelele sociale au început să curgă mesajele de condoleanțe, iar unul dintre prietenii săi apropiați – coleg de antrenamente și partener de multe ori în turele montane – i-a dedicat un text sfâșietor:
„Încă nu pot procesa ce s-a întâmplat.
Era omul cu care ieșeam la antrenamente, pe munte. Un prieten bun. Un alergător de ultra adevărat, mult mai bun decât mine, de la care aveam mereu ceva de învățat…
Muntele ne-a adus împreună. Pentru el, muntele a devenit ultimul drum.
La 57 de ani alerga cu o forță și o liniște care te puneau pe gânduri. Avea experiență, răbdare și o dragoste reală pentru munte.
Îl așteptam să se întoarcă din expediție să organizăm următoarea ieșire. Nu mi-am imaginat nicio clipă că unele drumuri se pot opri așa.
…
Drum lin, prietene. Ultra-ul tău continuă dincolo de noi.”
Mesajul rezumă perfect cine era Marius pentru cei care au avut privilegiul să-l cunoască: un om dedicat, disciplinat, pasionat și profund legat de natură.
O viață trăită la înălțime
Pentru Marius, muntele nu a fost doar o aventură, ci un mod de viață. Ca alergător de ultramaraton și alpinist cu experiență, își dedicase ani întregi explorării celor mai dificile trasee, depășindu-și limitele cu o determinare impresionantă.
Tragedia lui readuce în atenție riscurile uriașe ale alpinismului de altitudine, unde chiar și sportivii experimentați pot fi surprinși de imprevizibilul muntelui.
