Preoţii afirmă că admonestările părinteşti se răspândesc rapid şi există mulţi credincioşi copleşiţi de dificultăţi şi eşecuri, convinşi că nefericirile lor sunt rezultatul unor astfel de admonestări. Daniel Balas, un fost cleric, contrazice existenţa unor asemenea admonestări părinteşti, susţinând că, de fapt, este vorba despre influenţarea mentalului copilului. Odată ce se instalează anumite convingeri în mintea copilului, acesta va fi ghidat inconştient de ele: „Divinitatea nu îi schimbă traiectoria de viaţă copilului doar pentru că a fost admonestat de mamă, dar în mintea copilului se formează anumite programe”.
Într-un videoclip publicat online, Balas explică ce se întâmplă când părinţii îşi admonestă copiii. El povesteşte despre mulţi părinţi care îşi exprimă dezaprobările şi cred că asta le va schimba copiilor traiectoria de viaţă. În ultima sa zi la parohie, doi fraţi i-au spus că vor să fie eliberaţi de legătura cu mama lor care i-a admonestat, simţind că viaţa lor a luat un curs diferit de atunci.
Era o seară când tatăl lor pregătea un grătar şi mama a început să se manifeste agitat, să consume alcool şi să-i admonesteze. La câteva săptămâni, sora lui s-a despărţit de prietenul ei, iar el, deşi fără parteneră, întâlnise o fată de două zile, dar conexiunea dintre ei nu a rezistat. Cu toate că avea maşină şi casă, nu a mai avut succes în a atrage parteneri.
Astăzi, bărbaţii nu mai impresionează doar cu bunurile materiale; femeile caută parteneri iubitori, protectori, compasivi şi atenţi, nu pe cei violenţi sau neglijenţi. Dacă lipsesc de atenţie, nu le sunt necesare nici zidurile, nici banii. Femeile caută dragoste, respect şi afecţiune.
Balas ironizează ideea că un înger păzitor ar sta alături de mamă şi ar raporta la Divinitate fiecare admonestare pentru a schimba traiectoria de viaţă a copiilor. El subliniază puterea mamei de a influenţa prin frică, menţionând că mulţi oameni pretind că ignoră admonestările mamei, dar tot sunt influenţaţi de ele. Adevăratele mame nu admonestează, ci stau în spatele copiilor pentru a-i susţine.
Balas critică preoţii care îi sperie pe tineri cu ideea că admonestările se “prind” rapid şi le schimbă traiectoria de viaţă, argumentând că tinerii nu mai înţeleg ce înseamnă să aibă o viaţă personală sau să ia decizii independente. El încurajează pe toţi să se elibereze de influenţa părinţilor şi să-şi scrie gândurile pe hârtie pentru a le arde, simbolizând astfel eliberarea de sub influenţa lor.
Balas subliniază că nimeni nu are putere asupra altora; singura putere reală este în noi înşine. Credinţa înseamnă a crede în Divinitatea care te-a creat, a crede în puterea iubirii şi a speranţei. El avertizează împotriva manipulării şi încurajează independenţa în luarea deciziilor, menţionând că adevăratul blestem este când, după ce ai făcut totul pentru copilul tău, el te ignoră. El îndeamnă pă
rinţii să ofere sfaturi de viaţă constructive, nu manipulative.