Maurice Munteanu a stârnit ample reacții în mediul online după ce, chiar în ziua sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului, a lansat un atac dur la adresa proiectului monumental, pe care îl consideră simbolul unei „megalomanii naționale” și al unei „mentalități de stat care confundă credința cu spectacolul finanțat din bani publici”.
Într-o postare amplă pe pagina sa de Facebook, jurnalistul și criticul de modă descrie noua catedrală drept „un templu al aroganței”, afirmând că edificiul nu reprezintă spiritualitatea românilor, ci mai degrabă alianța strânsă dintre Biserică și puterea politică.
„Grotescul are și el catedrala lui. CeMeRe S.A. — catedrala megalomaniei — se ridică peste oraș ca o replică aurită a Casei Poporului: două monumente ale aceleiași boli — credința că mântuirea se poate cumpăra cu bani publici”, a scris Munteanu.
„Penitență colectivă” pe bani publici
În mesajul său, Maurice Munteanu critică dur resursele financiare uriașe investite în construcția Catedralei Mântuirii Neamului, subliniind că peste 270 de milioane de euro au fost direcționate din bugetul de stat, într-un proiect pe care îl consideră „o penitență colectivă impusă din vârful instituțiilor”.
El afirmă că, în loc ca aceste sume uriașe să fie folosite pentru a susține educația, spitalele sau programele sociale, s-a preferat ridicarea unui edificiu menit să impresioneze prin dimensiuni, nu prin spirit:
„Un nou templu al aroganței, în oglindă cu Casa Poporului. Adică aceeași boală, altă tămâie: megalomania sfințită.”
Criticul consideră că România construiește monumente nu ale credinței sau smereniei, ci ale puterii și orgoliului, iar Catedrala Mântuirii Neamului nu este un lăcaș al sufletului, ci unul al imaginii și vanității colective.
O societate care a uitat să se revolte
În încheierea postării, Munteanu aduce în discuție problema tăcerii și resemnării sociale, considerând că adevărata dramă nu constă doar în existența acestor construcții megalomanice, ci în acceptarea lor pasivă de către societate.
„Grotesc nu e ce se întâmplă. Grotesc e că ni se pare normal”, concluzionează el, lăsând să se înțeleagă că lipsa de reacție și spirit critic transformă fiecare astfel de proiect într-un simbol al complicității colective.
Declarațiile sale au stârnit numeroase reacții pe rețelele de socializare, unde părerile s-au împărțit între cei care îi împărtășesc viziunea și cei care consideră că o astfel de zi sfântă ar fi trebuit să rămână un moment de unitate și credință, nu de critică și polemică.
Indiferent de tabără, mesajul lui Maurice Munteanu readuce în prim-plan o dezbatere veche: unde se termină credința autentică și unde începe spectacolul grandios al puterii?
