În calendarul creștin, Înălțarea Domnului reprezintă unul dintre cele mai semnificative evenimente, marcând solemn ascensiunea lui Iisus Hristos la cer, la 40 de zile după Paște. În anul 2024, acest moment sacru este programat să aibă loc pe data de 13 iunie, într-o zi de joi, conform tradiției consacrate.
Conform relatărilor biblice din cartea Faptele Apostolilor, Înălțarea Domnului aduce în prim-plan momentul extraordinar când Iisus Hristos a părăsit această lume de pe vârful Muntelui Măslinilor. În aceeași zi, în cultura românească se sărbătorește și Ziua Eroilor, un moment solemn dedicat comemorării celor căzuți pe câmpul de luptă, în slujba țării.
Denumită și Ispas, această sărbătoare are rădăcini adânci în folclorul românesc, oferind un mesaj de speranță și credință, sugerând prin mitologia populară o legătură directă cu înălțarea lui Iisus și misterul sufletelor celor adormiți. Potrivit credinței ortodoxe, Înălțarea Domnului simbolizează și promisiunea revenirii lui Iisus Hristos pentru a instaura Împărăția lui Dumnezeu, conferind astfel evenimentului o însemnătate spirituală profundă.
În perioada dintre Paște și Înălțarea Domnului, tradiția creștină este marcată de salutul „Hristos a înviat!”, urmat de răspunsul „Adevărat a înviat!”. După Înălțare și până la Rusalii, salutul devine „Hristos s-a înălțat!”, la care credincioșii răspund cu „Adevărat că s-a înălțat!”, consolidând astfel semnificația liturgică a momentului.
Ritualurile și tradițiile asociate cu această zi sunt diverse și reflectă bogăția diversității culturale. Un obicei răspândit este aducerea la biserică a frunzelor de nuc, care sunt sfințite și apoi păstrate în case pentru a atrage noroc și protecție. De asemenea, este practicată vopsirea ouălor în roșu, acestea fiind oferite ca pomană, alături de brânză, ceapă verde, pâine caldă și rachiu. Plantele medicinale, precum leușteanul, paltinul și alunul, sunt de asemenea sfințite în această zi, marcând conexiunea dintre credință și tradițiile populare.