Săptămâna Mare marchează perioada dinaintea Învierii Domnului.
În Lunea Mare, prima zi din Săptămâna Patimilor, tradiția spune că este momentul perfect pentru a începe o curățenie generală în casă.
Femeile își îndreaptă atenția către acest lucru, scotând toate lucrurile afară pentru a aerisi casa și a alunga orice negativitate acumulată în timpul iernii. Se spală și se varuiește totul pentru a primi cu bucurie sărbătoarea Paștelui.
Această zi este marcată și de două pomeniri importante. Una dintre ele este dedicată lui Iosif, al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei.
Conform Bibliei, Iosif a fost trădat de frații săi și aruncat într-o fântână, apoi vândut unor negustori pentru 30 de arginți. Frații săi au conspirat să-l ucidă, dar Ruben a intervenit pentru a găsi o altă soluție. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blestemă casa!”
„Iată visătorul! Haideți să-l omorâm și să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visurile lui”, au strigat frații, dar Ruben, cel mai mic dintre ei, a avut alta variantă: „Nu, să nu vărsați sânge! Aruncați-l mai bine în puțul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneți pe el”.
Iosif a fost vândut pe 30 de arginți.
Iosif, aruncat în fântână, semnifică punerea lui Hristos în mormânt. Și pentru că puțul era lipsit de apă, până la Învierea lui Hristos, mormântul era chipul morții, dar după, mormântul nu a mai fost considerat loc de veci. De asemenea, vânzarea lui Iosif pentru 30 de arginți este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda, tot pentru 30 de arginți.
A doua pomenire este cea a smochinului neroditor.
„Iar a doua zi, ieșind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Și văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el”, a scris evanghelistul Marcu. Acest smochin neroditor este simbolul sinagogii, care nu a adus rodul mântuirii pe care l-a odrăslit din plin Biserica creștină.
Pentru Isidor Pelusiotul are altă tălmăcire: „Dacă Domnul nu găsește în el odihnă, a doua zi, adică după viața aceasta de acum, îl usucă prin blestem și-l trimite în focul veșnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozește pe cei care nu fac rod potrivit de virtute”.