Se spune că în vremea când Iisus Hristos era doar un prunc, trăind în Nazaret, se distra alături de alți copii de aceeași vârstă, modelând păsări din lut. El le așeza pe malul râului, dându-le formă cu grijă și bucurie. Într-o zi, un învățat fariseu a trecut pe acolo și, cu un ton plin de răutate, l-a întrebat:

– Ce faci acolo, copil al greșelii?

Atunci când fariseul a încercat să distrugă păsările din lut, Iisus le-a atins cu mâinile sale mici, pline de tandrețe și compasiune. În acel moment, păsările au prins viață și au zburat, fără ca fariseul să le poată opri. Ele s-au transformat în rândunele, având inițial o nuanță cenușie. Au zburat pe acoperișul unei case, unde și-au găsit adăpost. De atunci, ele au devenit obișnuite să-și facă cuiburi la locuințele oamenilor.

Mai târziu, când Iisus a crescut și a fost dus pe Golgota pentru a fi răstignit, păsările credincioase l-au urmat plângând cu disperare. Nu știau cum să-L ajute și au început să îi smulgă spini din coroană, acei spini care îi străpungeau fruntea divină. În momentul când Iisus a murit pe cruce, rândunelele au plâns și și-au schimbat culoarea, de la cenușiu la negru, purtând un veșmânt de doliu.

Conform legendei, în timp ce era atârnat pe cruce, Iisus a simțit o sete puternică. Dar un soldat i-a oferit doar un burete îmbibat în oțet, pe care Domnul nu l-a acceptat. Observând aceasta, o mică rândunică s-a apropiat de cruce și i-a oferit din cioc o picătură de apă.

Soldatul a remarcat și a încercat să o lovească cu săgeata, dar fără succes. Rândunica s-a întors din nou, aducând o a doua picătură. Nici de această dată nu a fost atinsă, iar Iisus ar fi vrut să o protejeze. Totuși, rândunica a revenit pentru a treia oară, în momentul în care a fost lovită de săgeata soldatului.

Mântuitorul a plâns pentru micuța pasăre, binecuvântând-o. Din acest motiv, rândunica este considerată o pasăre sacră în credința populară, iar nimeni nu îndrăznește să-i tulbure cuibul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *