În satul Birtin, aflat la aproximativ 60 de kilometri de Oradea, doamna Floarea Bolojan își trăiește liniștit anii de bătrânețe. La 87 de ani, împliniți pe 7 februarie, femeia continuă să ducă o viață simplă, în casa în care a muncit o viață întreagă alături de soțul ei. Printre fotografii de familie și amintiri adunate de-a lungul timpului, se conturează și povestea fiului ei, Ilie Bolojan, ajuns astăzi în fruntea Guvernului, după un drum început într-un sat liniștit, ca elev silitor și copil crescut cu disciplină.
Copilărie marcată de muncă și dorință de a învăța
Din povestirile mamei sale reiese un parcurs presărat atât cu momente de bucurie, cât și cu încercări. Înainte de nașterea lui Ilie, familia trecuse printr-o pierdere dureroasă, iar venirea lui pe lume a adus din nou speranță într-o perioadă în care viața se clădea prin multă muncă și răbdare.
Doamna Floarea își amintește cu emoție de anii copilăriei fiului ei și spune că încă de mic a demonstrat o dorință puternică de a învăța. Seriozitatea și disciplina l-au însoțit încă din primii ani de școală.
„Mergea la vaci cu cartea în mână. Oriunde se ducea, avea cartea cu el”, povestește mama sa.
În sat, numele lui Ilie a devenit cunoscut prin aceste povești simple din viața de zi cu zi: un copil care își împărțea timpul între treburile gospodăriei și școală, fără să lipsească niciodată de la ore. În familie, spune ea, valorile de bază au fost întotdeauna aceleași: muncă, corectitudine și respect pentru oameni.
Sfaturile unei mame pentru fiul ajuns în fruntea Guvernului
Astăzi, când fiul ei ocupă cea mai înaltă funcție executivă din țară, doamna Floarea spune că își dorește un singur lucru: ca Ilie să rămână același om modest și corect, format în spiritul valorilor învățate acasă.
Îi transmite să muncească în liniște, să fie drept cu oamenii și să judece situațiile după fapte, nu după vorbe. În același timp, vorbește cu mândrie despre el și îl apără de criticile care apar uneori în jurul celor aflați în funcții publice.
„E un băiat care nu mai are pereche, băiatul meu”, spune ea cu emoție.
Totodată, mama premierului respinge orice suspiciuni legate de integritatea lui.
„Ilie al meu n-a sărăcit pe nimeni”, afirmă femeia.
Din spusele ei reiese imaginea unei familii obișnuite, care și-a dus viața cu modestie, fără excese și fără datorii.
O viață dusă cu demnitate
După moartea soțului, doamna Floarea a rămas singură, dar spune că nu s-a plâns niciodată de greutățile vieții. Obișnuită cu munca și responsabilitatea, a mers mai departe cu aceeași tărie.
„A trebuit să fiu și femeie, și bărbat”, mărturisește ea.
Aceeași disciplină a aplicat-o și în administrarea banilor familiei, lecție pe care le-a transmis-o și copiilor. Întrebată despre traiul de astăzi, răspunde simplu și direct.
„Pensia mea e sub 3.000 de lei.”
Chiar și așa, spune că a preferat întotdeauna să se descurce singură și să nu devină o povară pentru nimeni.
„Am spus: cât trăiesc eu și pot împărți banii cum trebuie, plătesc eu. Când oi muri, treaba voastră.”
Amintirile care umplu casa din Birtin
În casa plină de amintiri, trecutul se simte în fiecare obiect și în fiecare fotografie păstrată cu grijă. Doamna Floarea își amintește cu drag cum își aștepta copiii acasă și cum le pregătea mâncarea caldă după o zi lungă.
Un moment care i-a rămas întipărit în memorie a fost atunci când una dintre fiice i-a spus cu duioșie:
„Mămică, mă uit la ele și te văd pe dumneata!”
La Birtin, viața curge într-un ritm mai liniștit. Printre ștergarele de pe pereți, florile de la fereastră și fotografiile vechi, doamna Floarea își primește oaspeții cu aceeași căldură. Fie că sunt rude, vecini sau jurnaliști, tuturor le arată cu emoție casa și amintirile care spun povestea fiului ei – de la copilul care mergea la câmp cu cartea în mână până la omul care astăzi conduce Guvernul României.
