În 2022, odată cu declanșarea invaziei ruse, orașul Mariupol din estul Ucrainei – un important port la Marea Azov, cu peste 440.000 de locuitori – a fost supus unui asediu devastator care a durat mai bine de o lună.
Aflat în regiunea Donețk, teritoriu declarat independent de președintele Vladimir Putin înainte de invazie, orașul a devenit o țintă strategică pentru forțele ruse, care urmăreau crearea unui coridor terestru între Crimeea, anexată ilegal în 2014, și sudul Rusiei.
După aproape 80 de zile de lupte intense, sute de militari din batalionul Azov, care apărau combinatul siderurgic Azovstal, s-au predat la ordin, punând capăt unei rezistențe considerate eroice.
De la paramedic pe front la profesor pentru viitorii polițiști
Tetiana Bugai, fost paramedic în cadrul batalionului Azov, încearcă astăzi să-și reconstruiască viața la Lviv, după ce a supraviețuit asediului din Mariupol și a petrecut doi ani și jumătate în captivitate.
În ciuda pierderilor suferite – moartea mamei și a soțului în timpul războiului – ea nu a renunțat. În prezent, predă educație militar-patriotică la Universitatea de Stat pentru Afaceri Interne din Lviv, contribuind la formarea viitorilor polițiști.
Tragedii personale: și-a pierdut mama și soțul în război
Înainte de izbucnirea conflictului, Tetiana lucra ca paramedic la serviciul de urgență. A ales să rămână în Mariupol și, în același timp, și-a salvat sora mai mică, implicându-se activ în apărarea orașului.
A trăit momente dramatice: și-a văzut mama murind în timp ce pregătea hrană pentru civili, iar pe 26 martie a aflat că soțul ei, grănicer, fusese ucis de un lunetist în timp ce transporta răniți.
„Corpul soțului meu este încă în captivitate, iar mama mea este înmormântată în Mariupol, fără nume, doar cu un număr”, a mărturisit ea.
Capturată la Azovstal și ținută în detenție în condiții inumane
În mai 2022, în timpul evacuării de la uzina Azovstal, Tetiana a fost capturată de trupele ruse. A urmat o perioadă de aproximativ 30 de luni de detenție, marcată de foamete, izolare și condiții extrem de dure.
În captivitate, a slăbit 30 de kilograme și s-a pregătit psihic pentru un scenariu în care ar fi putut rămâne prizonieră ani întregi.
„Știam că eliberarea ar putea veni peste 5 sau chiar 10 ani. Îmi făceam planuri pentru fiecare posibilitate”, a povestit ea.
Tatăl său este încă prizonier
Una dintre cele mai dureroase experiențe a fost aflarea unei vești false despre moartea tatălui său, despre care se credea că ar fi murit la Olenivka. După eliberare, a descoperit că acesta este, de fapt, în viață, dar încă în captivitate.
Astăzi, Tetiana încearcă să-și găsească echilibrul prin munca alături de studenți: „Interacțiunea cu ei mă ajută să-mi vindec sufletul”.
Un exemplu de curaj și reziliență
Cei care o cunosc o descriu drept o persoană extrem de puternică. „Nu orice bărbat ar putea trece prin ceea ce a trăit ea”, a spus Bogdan Zelenciuc, unul dintre cursanții săi.
Deși și-a reluat viața, Tetiana continuă terapia pentru a depăși traumele războiului. Cel mai mare vis al său rămâne însă eliberarea tatălui din captivitate, pentru care se roagă zilnic.
