Mulți pensionari români riscă să nu mai primească pensie. Condiția importantă care poate duce la pierderea dreptului

Sistemele publice de pensii din Europa funcționează pe baza unor reguli mai complexe decât simpla atingere a vârstei de pensionare sau acumularea unui anumit număr de ani de muncă. Deși mulți oameni cred că, după o carieră lungă, pensia este garantată automat, legislația prevede mai multe condiții care trebuie îndeplinite simultan pentru ca acest drept să fie acordat.

În anul 2026, vârsta standard de pensionare se apropie de 66 de ani și 10 luni pentru persoanele care nu au acumulat un stagiu foarte lung de contribuții la sistemul public. În schimb, cei care depășesc pragul de 38 de ani și trei luni de contribuții pot ieși la pensie mai devreme, în jurul vârstei de 65 de ani, beneficiind de pensia integrală calculată.

Totuși, aceste repere nu sunt singurele criterii care determină momentul în care o persoană poate începe să primească pensie.

Regula mai puțin cunoscută care poate influența pensia

Una dintre condițiile mai puțin cunoscute se referă la perioada minimă de contribuție necesară pentru acordarea pensiei. În mod obișnuit, pentru a beneficia de pensie contributivă este nevoie de cel puțin 15 ani de contribuții la sistemul public.

Cu toate acestea, legislația include și o cerință suplimentară: din acești 15 ani minimi, cel puțin doi ani trebuie să fie realizați în ultimii 15 ani înainte de momentul pensionării.

Această regulă, numită uneori „perioadă de calificare”, are rolul de a demonstra că persoana a avut o legătură relativ recentă cu piața muncii și cu sistemul de contribuții.

Problemele apar mai ales în cazul persoanelor care au lucrat mulți ani în trecut, dar au părăsit piața muncii cu mult timp înainte de a ajunge la vârsta de pensionare. Dacă în ultimii 15 ani înainte de pensionare nu există cel puțin doi ani de contribuții, pensia contributivă nu poate fi acordată, chiar dacă persoana a lucrat mai mult decât perioada minimă necesară.

O regulă veche, descoperită târziu de mulți lucrători

Această condiție nu este una recentă, fiind prevăzută de legislația sistemului public de pensii de mai mulți ani. Totuși, mulți oameni află despre existența ei abia în apropierea pensionării, atunci când își verifică istoricul contribuțiilor.

În unele situații, singura soluție pentru a îndeplini această cerință este revenirea temporară pe piața muncii, pentru a acumula perioada necesară de contribuții.

Cum influențează perioadele fără contribuții valoarea pensiei

Pe lângă dreptul la pensie, istoricul contribuțiilor influențează și valoarea finală a pensiei. Perioadele în care nu au fost plătite contribuții sunt cunoscute în sistem drept „goluri de contribuție”, iar acestea pot reduce suma primită după retragerea din activitate.

Pentru a limita impactul acestor perioade, sistemul de calcul încearcă să compenseze parțial lunile fără contribuții. De exemplu, primele 48 de luni fără contribuții sunt incluse în calcul la valoarea bazei minime de contribuție.

După această perioadă, lunile fără contribuții sunt luate în considerare doar la jumătate din baza minimă, ceea ce duce la scăderea mediei pe baza căreia este stabilită pensia.

Situația poate deveni mai complicată pentru persoanele care au desfășurat activități independente sau au avut perioade lungi fără activitate profesională. În aceste cazuri, lunile fără contribuții pot fi înregistrate cu valoare zero în sistem, reducând semnificativ pensia viitoare.

Variante pentru pensionarea anticipată

Există și posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard, însă aceasta presupune condiții suplimentare. În 2026, pensionarea anticipată voluntară permite retragerea din activitate cu cel mult doi ani înainte de vârsta legală, dar doar pentru persoanele care au acumulat minimum 35 de ani de contribuții.

O altă variantă este pensionarea anticipată involuntară, aplicată în situațiile în care încetarea activității nu depinde de decizia angajatului. În acest caz, pensionarea poate avea loc cu până la patru ani mai devreme, însă este necesar un stagiu de contribuție de cel puțin 33 de ani.

În concluzie, dreptul la pensie nu depinde doar de vârsta la care ajunge o persoană sau de numărul total de ani lucrați. Respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legislație, inclusiv a perioadelor recente de contribuții, poate face diferența între acordarea sau respingerea pensiei.