Această rugăciune, redactată de părintele Arsenie Boca, are puterea de a ghida pe cei în nevoie și de a aduce alinare celor smeriți. Ea deschide ușile transformării și iluminării sufletului celor care o rostesc cu credință.
“Oh, Iisuse Hristoase, Te rog, călăuzește-mă astăzi să mă uit cu dispreț la propria mea persoană, conștient fiind că din nimicuri se pot naște conflicte mari și că, păstrându-mi ego-ul, risc să Te pierd pe Tine, Cel mai înalt.
Iisuse Hristoase, ajută-mă să fac din rugăciunea Ta cea sfântă un fulger care să lumineze mintea mea, astfel încât umbrele gândurilor rele să nu aibă loc în inima mea, căci, iată, sunt predispus la păcat în fiecare clipă.
Doamne, Care Te cobori în taină printre oameni, ai milă de noi, căci ne rătăcim în întuneric. Patimile ne-au întunecat mintea, uitarea s-a așternut în noi ca un zid, împietrindu-ne inimile, și toate acestea au construit o temniță în care Te păstrăm bolnav, flămând și lipsit de haină, risipind zilele noastre în deșert, umbrite și lipsite de rost.
Doamne, Care Te cobori în taină printre oameni, ai milă de noi și aprinde flacăra în temnița noastră, aprinde dragostea în inimile noastre, mistuie spinii patimilor noastre și luminează întunericul sufletelor noastre. Doamne, Care Te cobori în taină printre oameni, ai milă de noi, vino și locuiește în noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt roagă pentru noi cu suspine negrăite, când cuvintele și gândurile noastre sunt fără putere. Amin.”