Această pildă ne oferă o învățătură profundă despre zece fecioare, cinci considerate “înțelepte” și cinci “neînțelepte”, care se pregătesc pentru o nuntă. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este comparată cu o nuntă, unde Hristos este descris ca “mire”, iar Apostolii sunt numiți “prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este identificată cu Biserica.
În această pildă, Împărăția Cerurilor este comparată cu cele zece fecioare care, luându-și candelele, ieșesc în întâmpinarea mirelui. Trebuie menționat că obiceiul evreiesc era ca mirele să meargă la casa miresei, unde era așteptat de aceasta și de prietenele ei, și apoi să plece împreună spre casa lui, unde se desfășura ospățul de nuntă.
Prin expresia “fecioarele au ieșit în întâmpinarea mirelui”, nu trebuie să înțelegem că fecioarele au ieșit pe stradă, ci pur și simplu că au ieșit din încăperea în care se aflau, așteptându-l pe mire, alături de mireasă.
Mirele întârzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopții, se anunță sosirea lui. Fecioarele se trezesc pentru a-l întâmpina. Însă untdelemnul din candelele celor neînțelepte este pe terminate. Acestea îi cer celor înțelepte să le împrumute untdelemn, dar acestea refuză, deoarece se tem că propriile lor candele să nu se stingă. Așadar, fecioarele neînțelepte pleacă să cumpere untdelemn. În absența lor, mirele sosește și intră la nuntă împreună cu fecioarele “pregătite”. Ușa este închisă atunci când fecioarele neînțelepte se întorc. Ele cer să li se deschidă ușa, dar mirele le răspunde: “Adevărat vă spun, nu vă cunosc”, sau, în interpretarea Părintelui Constantin Galeriu, “Nu recunosc chipul meu în voi”, sugerând că adevărata noastră identitate este în Hristos. Pilda se încheie cu îndemnul de a fi vigilenți și de a ne ruga, deoarece nu cunoaștem ziua sau ora când Fiul Omului va veni.
Hristos a transmis această pildă pentru a sublinia importanța pregătirii pentru judecata finală. Candelele aprinse simbolizează faptele bune, care trebuie să lumineze până la sfârșitul lumii, adică până la sfârșitul fiecărei vieți.