Sfântul Antonie este venerat ca ocrotitorul celor care caută eliberare de farmece și blesteme. Prin faptele sale, el a fost binecuvântat cu darul minunilor de către Dumnezeu. Având putere asupra entităților malefice, el a vindecat mulți oameni de influența demonilor, eliberându-i de sub jugul lor. Cu rugăciunile sale, Antonie a adus vindecare și celor afectați de alte boli, fiind însuflețit și cu un dar profetic, privind în viitor cu claritate remarcabilă.
Îndrumarea către Sfântul Antonie Cel Mare devine o chemare către cel care cunoaște durerile și păcatele noastre, un apel la mijlocirea sa în fața lui Dumnezeu. Rugăciunile noastre se înalță către el, nu bazate pe meritele noastre, ci pe credința în mila și puterea divină, pe care el însuși le-a mărturisit și către care ne îndreptăm în rugăciune.
Fiind slăvit ca făcător de minuni, Antonie este chemat să intervină în viața noastră, să ne ajute în necazuri, să ne apere de primejdii, ispite și păcate. Așa cum a transformat pustiul Egiptului într-un loc de preaslăvire divină, suntem rugați să ne transformăm sufletele, arse de necredință și patimi, în locuri plăcute lui Dumnezeu, unde virtutea să prospere și să strălucească numele Său sfânt.
Cuviosul Părinte Antonie a fost de origine egipteană, provenind dintr-o familie bogată și creștină, care l-a crescut în credință. După ce părinții săi au murit, el a rămas în grija unei surori mai tinere, asumându-și responsabilitatea de a întreține casa și familia. Însă nu a trecut mult timp de la moartea părinților săi când, gândind la exemplul apostolilor care au renunțat la toate pentru a-L urma pe Mântuitorul și la cei care își vindeau averile pentru a ajuta pe cei nevoiași, Antonie a simțit chemarea de a urma o cale similară.
Așadar, Sfântul Antonie cel Mare este asemănat cu un doctor trimis de Dumnezeu către Egipt, căci cei care îl căutau mâhniți nu plecau nefericiți, cei care veneau plângând pentru cei morți găseau alinare, iar cei mâniați găseau pace și iubire în prezența sa.