Interviul acordat de Mario Iorgulescu în cadrul emisiunii Dan Capatos Show, difuzată pe 12 ianuarie 2026 pe platformele CANCAN.RO, a stârnit reacții puternice și a reaprins una dintre cele mai controversate povești din spațiul public românesc. La șase ani de la accidentul rutier din 2019, soldat cu moartea unui tânăr, Mario Iorgulescu a vorbit pentru prima dată deschis despre traumele psihice, problemele medicale și episoadele dramatice care i-au marcat viața.
Declarațiile sale au fost analizate și comentate ulterior în aceeași emisiune, unde invitat a fost Serghei Mizil, care a făcut afirmații șocante despre starea psihică a lui Mario și despre comportamentele extrem de periculoase pe care le-ar fi manifestat în ultimii ani.
Mărturiile lui Mario Iorgulescu: depresie, clinici și tentative de suicid
În interviul său, Mario Iorgulescu a descris perioada imediat următoare accidentului ca fiind una devastatoare. Acesta a vorbit despre o depresie severă care a necesitat internare într-o clinică de specialitate din Italia, dar și despre gândurile suicidare care l-au împins, la un moment dat, să încerce să își ia viața.
A povestit despre tratamentele medicale, mutările dintr-o unitate în alta și contactul cu alți pacienți aflați în situații similare. Pentru prima dată, a admis public amploarea problemelor psihice cu care se confruntă și impactul pe termen lung al tragediei din 2019 asupra capacității sale de a funcționa normal.
Serghei Mizil: „Nu mai e responsabil de el”
Invitat în ediția din 12 ianuarie 2026 a emisiunii, Serghei Mizil a comentat dur și fără menajamente situația lui Mario Iorgulescu, susținând că acesta nu mai este omul care era cunoscut înainte de accident.
„Privirea și gura nu mai sunt ale lui Mario. Nu e el. Eu am asistat la o discuție cu unchiul lui și, în cinci secunde, a sărit să-i dea în cap cu toporul, să-l omoare”, a declarat Mizil, descriind un episod care ar ilustra pierderea controlului și impulsivitatea extremă a lui Mario.
Potrivit acestuia, mediile în care a fost internat Iorgulescu ar fi fost mult mai dure decât o detenție clasică. Mizil a făcut o comparație șocantă:
„El vrea aici, în pușcărie? Acolo e mai rău decât la pușcărie. La Jilava, Mario era Dumnezeu. În pușcărie sunt mai multe droguri decât afară.”
Probleme grave de comportament și pierderi de memorie
Serghei Mizil a vorbit și despre episoadele repetate de confuzie și lipsă de coerență ale lui Mario Iorgulescu, susținând că acesta ar suferi de pierderi severe de memorie.
„Spune lucruri clare, vorbește de sume, de situații concrete, și după aceea spune că nu-și mai aduce aminte nimic. Nu-și aduce aminte nici cum a ajuns în Italia, îți spun sigur”, a afirmat Mizil.
În opinia sa, comportamentul lui Mario este caracterizat de impulsivitate extremă, pierderea autocontrolului și incapacitatea de a se descurca singur, aspecte care ridică mari semne de întrebare privind responsabilitatea penală.
„A fost pedepsit mai rău decât o condamnare”
Într-una dintre cele mai dure afirmații, Serghei Mizil a sugerat că soarta lui Mario Iorgulescu ar fi o formă de pedeapsă mai grea decât orice condamnare juridică.
„Eu zic că Dumnezeu l-a pedepsit mai rău pentru ce a făcut. Familia victimei are tot dreptul să fie mulțumită sau nemulțumită. Ce s-a întâmplat e groaznic”, a spus acesta.
Mizil a invocat și documente medicale emise de specialiști din Italia, susținând că actele ar arăta clar că Mario nu este apt pentru detenție, fiind evaluat de unii dintre cei mai renumiți neurologi și psihiatri.
Un caz care continuă să divizeze opinia publică
Declarațiile lui Serghei Mizil adâncesc și mai mult complexitatea cazului Mario Iorgulescu, aflat la intersecția dintre justiție, medicină și moralitate. Pe de o parte, există tragedia ireversibilă a victimei și dreptul familiei acesteia la adevăr și dreptate. Pe de altă parte, sunt prezentate argumente privind starea psihică profund deteriorată a celui responsabil de accident.
Cazul rămâne unul dintre cele mai sensibile și controversate din România ultimului deceniu, iar intervențiile publice precum cea a lui Serghei Mizil nu fac decât să reaprindă o dezbatere dureroasă, fără răspunsuri simple.
