În momentele de ispită, e important să ceri ajutor în taină de la Dumnezeu, indiferent unde te afli. El este mereu aproape, deci nu contează forma în care te adresezi Lui, nu ca și cum ai vorbi cu oamenii.
Poți să-ți rostești în sinea ta ruga “Miluiește-mă, Doamne!” chiar și când nu ești într-o biserică. Dumnezeu te aude și atunci când taci, așa că nu e esențial locul, ci modul în care te rogi. Chiar și în momentele când ești ocupat cu lucruri banale, poți să-ți îndrepți gândurile către El în rugăciune.
În situații de cumpănă, precum cea în care Moise se afla între marea în față și egiptenii în spate, fără să rostească un cuvânt, el a apelat la Dumnezeu în taină și a fost auzit. La fel, și tu poți să ceri ajutor în tăcere, iar Domnul te va auzi și va fi alături de tine.
Rugăciunea nu trebuie să fie complicată sau formală. Poți să vorbești direct cu Dumnezeu, cu sinceritatea și umilința vameșului din pilda biblică, care nu a făcut altceva decât să-și exprime păcatele și să ceară milă.
Rugăciunea lui Iisus, rostită cu inimă sinceră și deschisă, este un mijloc prin care ne apropiem de Dumnezeu și creștem în cunoașterea Lui. Chiar și atunci când ne lipsește concentrarea sau ne e greu să stăm în tăcere, cuvintele simple ale acestei rugăciuni ne pot ajuta să ne îndreptăm gândurile către El.
Nu e nevoie să ne simțim vinovați dacă nu putem sta în tăcere în rugăciune. Important este să ne deschidem inima către Dumnezeu, să ne rugăm cu sinceritate și să-I cerem ajutorul în orice situație, știind că El ne aude și ne răspunde în felul potrivit. Rugăciunea noastră trebuie să fie o exprimare autentică a dorinței de a fi în comuniune cu El, nu o formalitate sau o încercare de a manipula voința Lui prin cuvinte magice.